Un blog al celor care se preocupă de (re)integrarea socială si de prevenirea marginalizării.

marți, 25 ianuarie 2011

Etichete

Pentru că săptămâna viitoare urmează să facem o vizită la penitenciar, astăzi am discutat un pic cu o parte din tinerii cu care lucrez despre aşteptările pe care trebuie să le avem de la această activitate.

Nu am vrut să intru adânc în subiectul acesta însă nu a fost greu să constat ca unii dintre ei, gândindu-se la un deţinut sau fost deţinut, anulează orice caracteristică sau trăsătură umana.

Din pacate, cred că această greşeală o fac mulţi, eticheta aplicată deţinutului depăşind perioada de condamnare şi urmărind persoana mult timp. Efectele negative care apar în urma acestei atitudini afectează toate domeniile: relaţiile interpersonale şi familia, pătrunderea pe piaţa muncii şi autosusţinerea financiară….

În opinia multor persoane, un deţinut este asociat cu o persoană cu un nivel scăzut de moralitate, cu un grad înalt de violenţă şi agresivitate, cu intenţia voită de a face rău, cu o persoană fără conştiinţă sau autocontrol….

Nu vreau să fiu înţeleasă greşit, nu sunt o apărătoare naivă a drepturilor persoanelor private de libertate. E clar că ei nu se află acolo din întâmplare şi sunt de acord că trebuie să plătească pentru faptele lor, însă programele de reeducare şi reinserţie socială care au loc în penitenciar, nu pot avea succes dacă se lucrează doar pe unul dintre actorii implicaţi (deţinutul), noi cei de afară având un cuvânt greu de spus în procesul reintegrării lor.

5 comentarii:

  1. Prejudecata fată de detinut sau fată de fostul detinut reprezintă, cu adevărat, o problemă. De asemenea, acea naivitate despre care vorbesti si de care nu te suspectez, Eva, face cam la fel de mult rău. O perceptie cât mai apropiată de realitate si o atitudine adecvată acestei perceptii sunt utile, atât celor care-i primesc pe fostii detinuti în preajma lor, cât si acestora.

    RăspundețiȘtergere
  2. ...iar preocuparea ta pentru o corectă perceptie este lăudabilă. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Citind ceea ce ai scris, mi-am amintit de modul în care ai lucrat, ca voluntar, cu detinutii si, mai ales, de acea piesă care încerca să modeleze, atât perceptia celor din afara penitenciarului asupra persoanelor private de libertate, cât si modul în care se raportează detinutii la această perceptie.

    Profesionistă abordare! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Citesc aproape in fiecare zi ce se posteaza,imi face placere si sunt trista ca nu am talent la scris-Claudiu tu sti ca eu sunt buna numai de gura....-asta apropos la blogul trist.
    Rugamintea mea este sa nu va dati batuti chiar daca sunteti putini,iar tu Claudiu care esti inima,nu ceda.

    RăspundețiȘtergere
  5. Doamna Adriana, ati înveselit blogul. :) Bătuti nu ne dăm, că nu ne bate nimeni...încă :)) Mă bucur că ne cititi. Voi simti nevoia să scriu si despre experienta profesională de la Centru. Mereu vorbesc despre ea, căci pentru mine a fost cu adevărat impresionant si foarte plăcut să lucrez acolo.

    RăspundețiȘtergere