Preluând gândul bun care a stat la baza acţiunii asociaţiei, le-am împărţit deţinuţilor scrisorile şi i-am îndemnat să le răspundă copiilor, trimiţându-le scrisori deschise, tot prin intermediul coordonatorilor proiectului. Un mic citat dintr-o scrisoare de răspuns poate oferi o idee despre spiritul cu care au fost primite rândurile copiilor: “Îţi mulţumesc frumos pentru această scrisoare. Acum nu mă mai simt singur şi trist de Crăciun, m-ai făcut să îmi amintesc că oamenii pot fi buni şi iertători.”
Foarte interesantă a fost discuția la care am avut șansa să fiu părtaș cu cei 35 de deținuți care au fost destinatari și, ulterior, expeditori ai scrisorilor. Mulți copii au folosit expresia "omule bun" și eram foarte curios să aflu cum au primit cei de după gratii acest mod de adresare. Cei mai mulți s-au simțit atrași într-o lume a inocenței, a copilăriei și a purității și și-au amintit de vremurile în care ei înșiși erau copii buni. Combinația aceasta între copilul din om și părintele actual ori viitor, între vlăstarul cu visuri frumoase și adultul strivit de responsabilități neasumate la timp, între remușcările omului încă tânăr și speranțele sale încă vii poate duce uneori la revoluții interioare din care câștigător (sau nu) iese umanul din fiecare individ și învingătoare poate fi umanitatea din comunitate.
Astăzi copiii și-au învins temerile și prejudecățile. Mâine ei vor fi adulți. Viitorul sună bine. :)