Calea prieteniei

Proiectul "Psihologia pentru toti" a prilejuit o dezbatere despre prietenie, amicitie, camaraderie, parteneriat/tovărăsie... După o initială infectare cu virusul "tovărăsie", mintile s-au destelenit si păreri foarte nuantate au început să răsară...

Dacă prietenia presupune dăruire de sine, prezentă de calitate în viata cuiva, autodezvăluire, încredere, loialitate, a fi tu însuti, chiar si atunci când pari penibil, implicare profundă, personală, caldă si binefăcătoare, amicitia este relaxată, veselă, iar asteptările sunt mai degrabă acelea de a te simti bine în preajma cuiva, de a te molipsi de bună dispozitie si de a socializa cu niste persoane plăcute. Camaraderia implică aderarea la un tel comun, încredere, devotament, curaj, iar "tovărăsia", atât de des invocată în mediile infractionale (comunistii, precum se stie, au fost tovarăsi în comiterea unei sume de infractiuni), se raportează în general la interese comune, ca si parteneriatul. Dacă telurile si împreună trăirile sunt trainice în prietenie si în camaraderie, cele mai puternice dintre trăiri, centrarea pe interese face ca relatia de parteneriat/tovărăsie să fie dependentă de păstrarea caracterului comun al intereselor. Cineva poate porni la drum cu o altă persoană, mânati amândoi de interese comune, dar pe cale interesele lor pot să se despartă, odată cu fărâmitarea parteneriatului informal...

Nu putem fi prieteni cu multi oameni, nici amici nu putem avea foarte multi, camarazi vreo câtiva, parteneri/colegi/tovarăsi destul de multi... De fiecare dintre aceste relatii avem nevoie. Uneori migrăm dinspre parteneriat spre prietenie si, dacă găsim oameni alături de care să vibrăm, ajungem si rămânem în aceasta, alteori rămânem la stadii de simple cunostinte, parteneri/tovarăsi/colegi, amici... Esential e să definim cu claritate tipul de relatie. Dacă unei relatii bazate pe interese pragmatice, uneori utile si comune, îi spunem prietenie, nu e de vină cel ale cărui interese se despart apoi de cele pe care noi le urmărim, ci e responsabilitatea noastră să limpezim apele. Fiecare relatie poate evolua, dar nu ajută cu nimic să o botezăm cu un nume care nu e al ei. "Tovărăsia", atât de des pomenită ca fiind sinonimă cu prietenia, mai ales în medii infractionale sau în proximitatea acestora, aduce cu ea o confuzie si prea mult interes personal într-o relatie în care devotamentul e esential.  

Ceea ce în mediul social firesc se numeste parteneriat si presupune o relatie în care oamenii sunt corecti cu ceilalti si corecti unul fată de celălalt, în mediul infrational se numeste "tovărăsie" si, adeseori, presupune o relatie în care interesele partenerilor sunt incorecte fată de ceilalti, dar cu pretentia că interesele lor reciproce sunt corecte, ceea ce e foarte putin probabil, căci devotamentul răsare acolo unde există si un caracter sănătos. E aproape de necrezut ca un partener care obisnuieste să fie necinstit cu ceilalti să înceapă să fie cinstit chiar cu un tovarăs alături de care face ceva necinstit.  

Prin urmare, pentru relatii precum camaraderia si prietenia, avem nevoie să începem prin a ne clădi singuri si a căuta frumosul din ceilalti. Nu e întotdeauna usor, dar bucuria presărată pe drum e o suficientă pentru a ne îndemna să (re)începem de acum. 

Sfat si dor de libertate

Piata Sfatului din Brasov este un simbol al libertătii... Arta, în orice formă a ei, este un dor de libertate si nicăieri acest dor nu e mai intens decât dincolo de gratii... De aceea, încă de când primele atingeri ale pensulei au înfrumusetat pânza pregătită cu migală, detinutii au stiut că îsi vor etala lucrările în centrul Brasovului, printre porumbei îndrăzneti, copilasi arătând cu naturaletea frumoasei inocente chipurile pictate, bătrâni sfătosi, uneori hâtri, trecători grăbiti, interesati ori gură cască, cunoscători sau profani în ale artei... Este piata libertătii tocmai pentru că este atât de eterogenă si, mai ales, pentru că este a sfatului. 

Sfatul... Da, prea putin a lipsit sfatul... Sfatul oamenilor buni, sfatul cu si către sine... Câtă nevoie a fost de el, câtă nevoie e în continuare! De sfat si de...creativitate... Câtiva ziaristi întrebau dacă această actiune, prin care Serviciile de Educatie si Asistentă Psihosocială din cadrul Penitenciarului Codlea au încurajat si au prilejuit aparitia expozitiei de pictură, grafică si origami, contribuie în mod direct la reintegrarea socială a artistilor... Ce-i drept, nimeni nu poate aduce garantii, căci omul e atât de complex si de imprevizibil, iar situatiile postdetentie sunt atât de diferite, dar stimularea creativitătii, valorizarea talentului, a efortului si a frumosului nu pot avea decât efecte benefice... În plus...o experientă pozitivă poate fi încă un pas înainte.


https://www.facebook.com/media/set/?set=a.429866403738295.99179.100001448180515&type=1

Patimi si pasiuni

Proiectul "Psihologia pentru toti" are marele avantaj că păstrează spontaneitatea si autenticitatea interventiilor.  În prezent, 115 persoane private de libertate sunt înscrise în proiect. Fiecare activitate are câte trei faze: creativitatea, analiza si decizia/concluzia. Astfel, participantii sunt invitati să propună teme, apoi să sustină de ce ar fi utilă dezbaterea pe temele respective si să ia o decizie cu privire la tema care urmează să fie adusă în arenă. După ce este aleasă tema, sunt invitati să exprime opinii cu privire la ea. Părerile sunt analizate, dezbătute, iar finalul presupune luarea unor decizii, conturarea unor concluzii ale grupului. Pe lângă acestea, fiecare poate merge la cameră cu propriile concluzii. 

Ideea centrală este că în viată fiecare problemă are cel putin o rezolvare. Pentru a se ajunge acolo, e important ca mintea fiecăruia să emită cât mai multe idei, să producă alternative, apoi să le analizeze si să se ia decizia cea mai bună. Problema multor infractori este aceea că, aflati în fata unei probleme de viată, nu pot produce decât o idee si aceea criminală. Fiind singulară, renuntă să o mai analizeze si trec direct la decizie. Uneori, chiar dacă produc mai multe idei, sub impulsul obisnuintei, al unor emotii puternice, al influentei anturajului, poate pe fondul consumului de alcool, oamenii iau decizii proaste. Fiecare idee infractională este, inevitabil, proastă, căci pune în pericol sănătatea, viata, familia, libertatea unuia sau mai multor oameni. 

Astăzi, ideea aleasă spre dezbatere a fost aceea de a pune în paralel pasiunile si patimile. Hmmm... Ce stiu oamenii de după gratii despre pasiuni si despre patimi? Mai multe decât ne-am imagina. Ce or fi patimile? Cineva ne-a amintit despre patimile lui Hristos, altcineva ne-a spus că sunt niste păcate care contribuie la învârtirea în cercuri vicioase, iar un alt participant ne-a vorbit despre dependente. Ce or avea în comun patimile lui Hristos cu păcatele si cu dependentele? Păi...patimile Mântuitorului sunt suferinte, răni venite din păcatele omenirii, iar păcatele sunt patimi care se termină cu suferinte. Elementul comun este, prin urmare, suferinta, fie că ea vine către Salvator, fie că îl prinde în chingi pe cel care greseste. Nu am insistat pe suferinte, ci pe împătimire. Patima, deci, este o consecintă a însiruirii de păcate sau a repetării unuia până la dependentă. Împătimitul este egoist, vrea totul pentru sine, este gelos, posesiv. El poate deveni promotor al suferintei altora si, neîndoielnic, al propriei suferinte. 

Dacă patimile sunt rele, ce or fi pasiunile? Cineva le-a definit ca fiind trăiri extrem de puternice, care duc fiinta omului spre dăruire extremă. Psihologic, din punct de vedere afectiv, vorbim despre emotii, trăirile acelea puternice, asemănătoare focului de paie, intense, dar de durată scurtă. În timp, se formează sentimentele, focuri de lemne, călduroase, puternice si de durată. Unii oameni ajung la pasiuni, care sunt de durată si călăuzesc întreaga viată a omului. Avem pasiunile artistilor, ale sportivilor, pasiuni în dragoste (nu dragostea pasională, ci aceea jertfitoare), pasiuni generatoare de sacrificiul de sine, atât pentru tară, pentru persoane, cât si pentru idei sau credinte. Pasionatii sunt capabili să meargă până la capăt în pasiunea lor, în ciuda dificultătilor si a pericolelor. Ideea centrală e sacrificiul de sine, asta însemnând viată si nu neaparat sacrificiul suprem. S-a spus în timpul discutiei chiar o glumă desprinsă dintr-un film: "-Iubito, mi-as da si viata pentru tine!; -Da, dragule? Adu-mi si mie o cană de apă, te rog!; -Da', ce? Tu nu poti să-ti aduci?" Vedeti? Uneori spunem vorbe mari, dar nu suntem în stare de sacrificii minore. Pasiunea nu cere, ci oferă. Multi pictori talentati au murit săraci pentru că, pasionati fiind, s-au dăruit artei...fără să-i ceară ceva. Asa si pasionatii în iubire: dăruiesc, fără să ceară, nu sunt posesivi, nici gelosi si iubesc neconditionat. Pasionati sunt si oamenii care au păstrat iubirea fată de semeni chiar si atunci când ceilalti i-au trădat, lovit, dispretuit. Sfântul Stefan, în timp ce era ucis cu pietre, spunea: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!" La fel, cei care s-au jertfit în temnitele comuniste si care si-au iertat si iubit tortionarii. Pasionatii îsi trăiesc misiunea si o duc la capăt. 

Asa cum emotiile pot fi pozitive sau negative, sentimentele asijderea, pasiunile sunt si ele de două feluri, dar cele negative au fost denumite diferit, si anume "patimi", definind cu acelasi cuvânt atât dependenta de rău, cât si suferinta cu care plăteste omul pentru propriul comportament.

A întrebat cineva cum de iubirea se termină uneori atât de rău, cum de oamenii pot deveni atât de gelosi si de agresivi? Păi..depinde pe cine iubeste omul, pe cine se concentrează în primul rând în iubire. Dacă se concentrează doar pe dorintele lui, dacă iubeste egoist, se află pe drumul patimii. Dacă iubirea lui e neconditionată, dacă, neuitându-si trăirile, se dăruieste, e pe calea pasiunii.

Calea emotiilor si a sentimentelor pozitive, drumul pasiunilor, împlinesc omul si îl păstrează liber, aproape de ceilalti si de destinul său, în timp ce emotiile si sentimentele negative, ori patimile îl îndepărtează pe om de ceilalti si de sine, de sănătate, viată si familie.

Precum spunea cineva, profesorul este cel care gândeste cel mai bine când predă, conceptualizarea pasiunii si a patimii m-a ajutat si pe mine, asa cum fiecare dezbatere aduce ceva nou, pe care îl poti folosi spre zidire. Dezbaterea pe această temă, în penitenciar, a luat o pauză. Oamenii îsi reasază gândurile. E timpul să începem noi dezbaterea. Vă astept cu păreri. Multe ne-au scăpat, unele ne vor scăpa în continuare, dar nu strică un schimb de idei. :)