Un blog al celor care se preocupă de (re)integrarea socială si de prevenirea marginalizării.

marți, 30 octombrie 2012

O zi la Fundaţia Rafael


Deşi sufăr de Tetrapareză spastică şi sunt imobilizată într-un scaun cu rotile, am urmat cursurile unei scoli normale, apoi liceul, iar acum sunt studentă la Comunicare şi Relaţii Publice în ultimul an, toate acestea cu sprijinul moral şi financiar al părinţilor.

Nu pot spune că am fost tratată diferit, profesorii m-au privit mereu ca pe un copil normal şi au a avut întodeuna răbdarea necesară pentru a evolua şi a scoate tot ce e mai bun din mine, eu fiind întotdeuna printre primii şi încercând mereu să dau un exemplu celor din jur.

 Cât despre colegi, trecând peste faptul că trebuia să le reamintesc că sunt diferită şi că am nevoie de ajutorul lor, m-au ajutat şi ei cum au putut, iar cel mai distractiv moment era acela în care ne îmbarcam cu toţii pentru a chiuli de la ore şi a petrece un timp înpreună, încercând să uităm de teze, examene si alte “griji specifice vârstei. Evident că nu puteam lipsi de la acele escapade, care acum se numără printre cele mai frumoase amintiri din perioada liceului, am colegii care mă mai aduceau acasă după ore si colegii care mă vizitează cu mult drag şi în ziua de astăzi, făcându-mi ziua mai frumoasă. Iar, de departe, cea mai frumoasa surpriză a fost majoratul organizat de colegii mei, care în acea zi au făcut tot posibilul pentru a mă simţi bine şi a uita de probleme şi pentru asta le sunt recunoscătoare. Şi totuşi...parcă ceva lipsea, parcă nu mă simţeam cu adevărat în largul meu.

Toate acestea s-au schimbat în momentul în care am devenit beneficiar al Centrului de zi “ Rafael “, fundaţie care se ocupă cu integrarea în societate şi îmbunătăţirea calităţii vieţii a persoanelor cu dizabilităţi.

Trebuie să recunosc că la început mi-a fost foarte greu să mă integrez, majoritatea beneficiarilor având o deficienţă mentală. Dar, odată cu trecerea timpului mi-am dat seama că fiecare dintre ei are ceva special şi că mă simt onorată să fiu înconjurată de astfel de oameni. Cu toţii mi-au demonstrat cât sunt de speciali, ei nu cer nimic în schimbul ajutorului necondiţionat pe care mi-l oferă de cele mai multe ori fără să cer asta. Singura răsplată pentru ei este zâmbetul candid al celui sau celei pe care au ajutat-o. Acolo toţi suntem egali şi toţi suntem trataţi de la egal la egal. Acolo nimeni nu îşi dă ochiade şi nici nu auzi expresii de genul: “vai săraca” sau “ce ai păţit?”. Toţi beneficiarii sunt  împăcaţi cu soarta care le-a fost hărăzită şi trăiesc fiecare clipă la intensitate maximă. Nu cer decât afecţiune, iar specialiştii fundaţiei le-o oferă din plin. De aceea acolo m-am simţit cu adevărat integrată şi am simţit că pot fi de folos societăţii.

 Am fost plecată trei săptămâni şi deja am simţit lipsa celor de acolo: colegii, specialiştii şi toţi cei care se implică trup şi suflet pentru a ne face viaţa mai bună. Vestea bună este că ne vom revedea curând şi nu uitaţi:

“Împreună putem crea o lume specială!!!!!!.”

luni, 15 octombrie 2012

Experimentarea altruismului: calea spre eliberare

Festivalul MultiArt pentru Detinuti prilejuieste si în acest an pregătirea unor piese de teatru în mai multe penitenciare din tară. Îndrumati de actorul brasovean Gabriel Costea, pentru al patrulea an consecutiv, detinutii din Penitenciarul Codlea vor pune în scenă, de data aceasta, piesa "D'ale Caragialelui". După două  reprezentatii la Centrul Cultural "Reduta" Brasov si una la Casa de Cultură Codlea, dacă vor performa din nou, se vor califica la faza finală, care va avea loc la Teatrul Nottara, în Bucuresti. 

În acest an, Serviciile de Educație si de Asistentă Psihosocială ale Penitenciarului Codlea, în colaborare cu Fundația Rafael din Codlea si cu institutiile de cultură mai sus mentionate, au reunit, în acelasi spectacol, două piese de teatru: una susținută de persoanele cu dizabilități si una de detinuti. Ideea centrală este aceea de îmbinare a carității cu teatrul. Astfel, spectacolul va fi si un prilej pentru strângerea de fonduri necesare asistării persoanelor cu dizabilităti, atât prin donatii directe către Fundatia Rafael, cât si prin vânzarea de produse realizate de beneficiarii fundatiei.

În paralel, detinutii vor avea si ei propria expozitie cu vânzare, în principal de pictură. Fondurile obtinute din vânzarea picturilor realizate de detinuti vor fi utilizate pentru cumpărarea de materiale necesare continuării activitătilor artistice în penitenciar. 

Dacă la baza actului infractional stă impulsul egoist, pasii spre reintegrare socială se fac prin gesturi responsabile si, uneori măcar, altruiste. Arta si caritatea sunt, prin urmare, cele mai bune vehicule spre libertate. Nimeni nu simte mai bine asta decât cei care au experimentat si nelibertatea, dar care sunt capabili să-si trăiască si eliberarea.

Un pas al eliberării de egoism are loc odată cu premiera piesei "D'ale Caragialelui", care va avea loc în 22 octombrie 2012, ora 17, la Centrul Cultural "Reduta". 

Intrarea este liberă.

miercuri, 3 octombrie 2012

Fundatia Rafael si darul înmiit

De un an si câteva luni sunt voluntar la Fundatia Rafael... Obisnuit, timp de 15 ani, la locul de muncă, să lucrez pe feedback negativ, nu am asteptat să primesc... Voluntariatul, însă, îti dăruieste cât nu visezi... Cele mai frumoase daruri vin din gesturile copiilor, din inocenta si din firescul lor... 

În timpul unei activităti de ludoterapie, aflând că e ziua de nastere a unui băietel cu sindromul Down, l-am strigat pe nume si l-am întrebat câti ani a împlinit... Preocupat încă de joc, mi-a răspuns într-o doară... Când, însă, i-am urat "La multi ani!" a urmat transformarea: chipul lui rotunjor s-a umplut de zâmbet, piciorusele s-au arcuit, animate de o atât de sinceră veselie, mâinile lui s-au deschis ca bratele divine si s-a îndreptat cu pasi repezi spre mine...cuprinzându-mă într-o îmbrătisare care toată bucuria copilăriei o păstra, dăruind-o în acelasi timp... 

Nimic mai plin de vitalitate decât zâmbetul unui copilas... Din fericire, acesta este doar un exemplu... Fundatia Rafael e un izvor de viată, e entuziasmul si profesionalismul angajatilor, e dorinta persoanelor cu dizabilităti de a trăi firesc, e spatiul în care îsi duc lupta acesti oameni condamnati să fie eroi veseli si darnici, e locul în care, oricât ai dărui, rămâi dator. 

Dacă nu credeti, veniti si voluntariati! Veti deveni dependenti de asta. Dacă timpul nu vă permite, legati-vă gestul altruist de sustinerea financiară a Fundatiei Rafael sau a altei fundatii care se preocupă de persoanele cu dizabilităti si el se va transforma în cea mai firească nevoie de a rămâne alături de acesti oameni! 

Încercati! Din egoism, din pur egoism... Veti primi înmiit. :)