Pentru că săptămâna viitoare urmează să facem o vizită la penitenciar, astăzi am discutat un pic cu o parte din tinerii cu care lucrez despre aşteptările pe care trebuie să le avem de la această activitate.Nu am vrut să intru adânc în subiectul acesta însă nu a fost greu să constat ca unii dintre ei, gândindu-se la un deţinut sau fost deţinut, anulează orice caracteristică sau trăsătură umana.
Din pacate, cred că această greşeală o fac mulţi, eticheta aplicată deţinutului depăşind perioada de condamnare şi urmărind persoana mult timp. Efectele negative care apar în urma acestei atitudini afectează toate domeniile: relaţiile interpersonale şi familia, pătrunderea pe piaţa muncii şi autosusţinerea financiară….
În opinia multor persoane, un deţinut este asociat cu o persoană cu un nivel scăzut de moralitate, cu un grad înalt de violenţă şi agresivitate, cu intenţia voită de a face rău, cu o persoană fără conştiinţă sau autocontrol….
Nu vreau să fiu înţeleasă greşit, nu sunt o apărătoare naivă a drepturilor persoanelor private de libertate. E clar că ei nu se află acolo din întâmplare şi sunt de acord că trebuie să plătească pentru faptele lor, însă programele de reeducare şi reinserţie socială care au loc în penitenciar, nu pot avea succes dacă se lucrează doar pe unul dintre actorii implicaţi (deţinutul), noi cei de afară având un cuvânt greu de spus în procesul reintegrării lor.
