Profesionalism teoretic vs. profesionalism practic

La puţin timp după terminarea facultăţii am avut şansa să găsesc un loc de muncă în domeniul asistenţei sociale, într-o organizaţie care lucrează cu tineri proveniţi din centrele de plasament. Nu avusesem tangenţe prea mari cu această categorie de beneficiari, cărţile fiind o resursă importantă prin care am încercat să-i cunosc.

Ştiam că voi lucra şi pe partea de consiliere şi eram nerăbdătoare să pun în aplicare ce învăţasem în facultate. Ceea ce am fost încurajaţi pe băncile facultăţii a fost să păstrăm o distanţă profesională între noi şi beneficiarii noştri. O distanţă care să nu le permită să aibă acces la viaţa noastră... Lucrul practic, însă, m–a făcut să văd lucrurile un pic diferit. În continuare sunt de acord că trebuie să fim atenţi cu cât de mult dăm şi ne implicăm în relaţia cu beneficiarii, însă experienţa de până acum mi-a confirmat că „specialistul” trebuie să dea voie persoanei cu care lucrează să vadă dincolo de imaginea de specialist, să vadă omul din spatele specialistului, o persoană care, la rândul ei, are defecte, greşeşte sau se confruntă cu probleme. Asta aduce cu sine multă deschidere şi încredere care permit o intervenţie profundă şi cu efect.

Uneori...

Uneori, ne pasă doar de pătrătica noastră...si nici de ea îndeajuns... Ne mai mirăm că rămân atâtea goluri?

Despre mărturisitori

Astăzi am fost la o conferintă atipică... Aceeasi Aula Magna, aceeasi atmosferă plăcută... Sala s-a umplut repede si balconul etajului I s-a populat aproape miraculos... După evenimentul la care am asistat în urmă cu două zile, am început să-i cunosc pe oameni... Trăirea puternică de atunci mi i-a apropiat într-un mod neasteptat.

Domnul Radu Ciuceanu, istoric si fost detinut politic, care la ultima conferintă m-a impresionat teribil, stătea la două scaune de mine... Da, era chiar acolo...o enciclopedie si un munte de trăire crestină... Aproape că nu puteam să nu fiu foarte atent la dumnealui, să nu mă las absorbit de ceea ce făcea si de oamenii care treceau să-l salute si să-i mai spună cine, dintre vechile cunostinte, a mai murit, cine mai trăieste...

Conferinta... A fost atât de ciudată si de fascinantă prin tot ce s-a întâmplat... Prea putin protocolară, cu vorbitori, unii invitati din sală, care s-au perindat pe rând prin fata noastră electrizându-ne si, uneori, aducându-ne lacrimi în ochi...

"Mărturisitorii"... Asa s-a numit...Este, în acelasi timp, si titlul cărtii lansate cu această ocazie... Mai citisem despre viata din detentie a celor care au trecut prin puscăriile comuniste... Ioan Ianolide a zugrăvit în mod minunat si fărâme din viata de după trecerea din sistemul concentrationar în marea puscărie care devenise România, despre trăirea crestină si dincoace de gratii, după ce au iesit din mânăstirile pe care si le-au creat în locuri în care comunismul a adus iadul pe pământ, dar acum am simtit că se deschide o perspectivă si asupra sfinteniei acestor oameni si a lucrării lor de după urcarea la Cer...

Mi-am adus aminte de o vizită pe care am făcut-o cu detinutii actuali la Mănăstirea "Râpa Robilor" din Aiud. Părintele Augustin, ostenitorul si mărturisitorul, ne-a primit cu drag si ne-a vorbit despre jertfa martirilor. Cei cu care am intrat la dumnealui poate că nu erau tocmai pregătiti pentru o astfel de experientă de viată. Am intrat în biserică si în osuar cu gândurile împrăstiate si ne-am întors cu ele asezate la locurile lor.

Multi dintre cei cu care venisem comiseseră infractiuni grave, unele de neimaginat... Apoi...au urmat programe educationale si de asistentă psihosocială, au participat la turneul de teatru si la multe alte activităti, dar niciodată nu i-am văzut atât de impresionati si de pregătiti pentru o schimbare reală în viata lor.

Danion Vasile spunea în această seară, referindu-se la minunile pe care Dumnezeu le-a făcut prin intermediul lui Valeriu Gafencu, cel numit de toti sfântul închisorilor, că una dintre cele mai mari minuni este ca omul să-si schimbe sufletul. Asta făcea el... Îi ajuta pe oameni să lase răul si să se apropie de Dumnezeu. Asa am simtit că s-a întâmplat cu cei care au vizitat Mănăstirea "Râpa Robilor" din Aiud, locul în care si-au găsit odihna vesnică multi martiri români si nu numai.

Avem nevoie cu totii, detinuti din ziua de azi, educatori, psihologi, asistenti sociali, colegi din pază sau oricine am fi, de valori, de credintă, de iubire si de adevărate repere morale.

Minunată a fost conferinta din astă seară! Nici nu mi-am dat seama cum au trecut aproape patru ore. Aveam mare nevoie de ea si am primit-o ca pe încă un dar nepretuit.

Despre înfiorătorul fenomen Pitesti...

Aula Magna a Facultătii de Drept a devenit neîncăpătoare ieri... Motivul? Lansarea cărtii "Pitesti. Cronica unei sinucideri asistate" si a filmului documentar "Demascarea". Oameni de toate vârstele... dintre care ieseau în evidentă tinerii, prin entuziasm si prin numărul mare, si cei mai în vârstă, prin acea distinctie pe care doar credinta trăită până la sânge o asterne în sufletele încercate ale omului.

Autorul cărtii, Alin Muresan, la fel de tânăr ca si majoritatea celor din sală...la doar 25 de ani...are deja cinci ani de când studiază fenomenul Pitesti. M-a surprins îmbinarea fericită a vioiciunii cu întelepciunea, a rigorii cercetătorului cu iubirea si cu credinta crestinului, a respectului cu empatia...

Am avut plăcerea să-l văd pe domnul Nicolae Mărgineanu, fiul marelui psiholog arestat, la rândul său, 17 ani în închisorile comuniste. Văzându-l, mi-am amintit zâmbetul nelipsit din toate fotografiile psihologului, unele făcute imediat după liberare...

De asemenea, domnul Sorin Lavric, amfitrionul întâlnirii, ridicând destinul filosofului la nivel crestin, ne-a dus într-un spatiu al studentiei căutătorului sensului celui bun...

Am auzit mărturii înfiorătoare până la lacrimi, unele rostite pe viu, de însisi cei care au trecut prin iadul românesc si care încă mai sunt printre noi, mărturii puternice ale acelor vremuri pe care prea putin ni le amintim si asupra cărora nu ne aplecăm, poate de teama contrastului.

M-a impresionat si reprezentantul Fundatiei "Părintele Arsenie Boca" si m-a cutremurat mărturisirea unui om din sală, despre care am auzit că este fiul părintelui Marcu, un om sfintit prin credintă, suferintă, iertare si iubire... Despre părintele Marcu am citit si...apropierea fiului său mi s-a părut venită din altă lume, ca si prezenta oamenilor trecuti pe la Pitesti. Coborâti parcă din istorie si din calendar, acei oameni si toti cei care au suferit alături de ei erau printre noi. Uneori îi vedem si îi confundăm, la prima vedere, cu niste bătrânei cumsecade... Imediat ce interactionăm cu ei, însă, simtim fiorul pe care doar cei încercati îl pot trezi în inimile si în mintile celorlalti.

Acum, scriind acest articol, mă gândesc la autorul cărtii... Ce responsabilitate trebuie să-ti asumi scriind despre acesti oameni si despre tot ce au pătimit ei! Mie îmi tremură inima si acum, când scriu despre evenimentul de ieri, dară lui, celui care a înmănuncheat durere, deznădejde, căderi, iubire crestină, înviere si toată drama omului celui coborât în iad si urcat apoi până la Cer... Da, le-a înmănuncheat într-o carte si, alături de domnul Nicolae Mărgineanu, le-a asternut si într-un film, dăruindu-ni-le cu generozitate.

Simteam că am venit dintr-o lume atât de îngustă si m-am trezit în fata eternitătii... Acei oameni... As fi vrut să-i ating si să păstrez amintirea senzatiei tactile, dar nu am avut curaj. Mi-au atins, însă, inima si nicicând nu voi uita darul de ieri.

Sunt oameni care ne pot transforma viata, uneori fără să stie...

Campanie reusită împotriva comercializării etnobotanicelor

Pentru că nimeni nu mi-a răspuns la întrebarea referitoare la oportunitatea implicării lui Puya în campanii antidrog, am mers să văd cu ochii mei. Glumesc... De fapt, aveam drum prin Bucuresti...

Cum a fost? Util. Buzdugan si Morar au fost nemaipomeniti. I-au mobilizat pe tineri, le-au vorbit despre adevăratele visuri, despre viată, despre familie... Nu le-a fost usor, pentru că între adolescenti au fost si unii care au încercat să deturneze mitingul în directia sustinerii legalizării marihuanei. Mă asteptam la asta, mai ales după interventia neghioabă a lui Bendeac, în timpul emisiunii lui Gâdea. Nu spun că reactia lui Bendeac a provocat această tendintă, ci a fost doar un simptom. Si ei se asteptau si au reactionat prompt, neutralizând urgent minorele încercări.

Puya? Da, Puya a jucat rolul băiatului bun si l-a jucat bine... A avut doar o scăpare, una mică... În rest, a fost de ajutor. De cartier si de ajutor...

Nu stiu în ce măsură guvernul si parlamentul vor reactiona, dar a fost o actiune de prevenire a consumului de droguri cum nu am mai văzut... Au pus suflet, inteligentă si nerv... Stiu că nu vor citi rândurile mele, dar simt nevoia să-i felicit.

Puya si protestul împotriva comercializării produselor etnobotanice

Radio ZU organizează luni, 14.02.2011, un protest "împotriva deciziei de redeschidere a magazinelor de vise şi a comercializării produselor etnobotanice". Actiunea are si o semnificativă componentă de informare a tinerilor si de prevenire a consumului de etnobotanice. Imnul protestului este cântat de Puya.

Ce părere aveti despre asta?

Vă invit la o cafea...

O.K., eu pregătesc cafeaua si vă astept să discutăm... Pe mine m-ar interesa să stiu cum ati vrea să fie acest blog, pentru ca voi să reactionati... :)