Consideraţii personale asupra voluntariatului ca metodă de depăşire a unor obstacole în dezvoltarea carierei

   

        

Voluntariatul este munca depusă în folosul comunităţii sau a celor din jur fără a aştepta sau primi o recompensă materială.

Voluntariatul se practică în diverse domenii cum ar fi: asistenţa socială, domeniul sanitar, artistic sau filantropic etc.

Deşi voluntariatul te ajută să te dezvolţi în carieră, întrucât îţi dezvoltă abilităţiile de relaţionare şi comunicare, creativitatea şi spiritul civic, majoritatea tinerilor din ţara noastră nu se implică în activităţi de voluntariat sau în viaţa comunităţii. De ce oare ?

Consider  că majoritatea tinerilor îşi aleg cariera după criteriul financiar şi se ghidează după deviza : “de ce să depun o muncă pentru care nu sunt plătit ?” sau “de ce să nu îmi ocup într-un mod mai plăcut timpul liber?”

Trebuie să ştie însă că voluntariatul îţi oferă o multitudine de posibilităţi de dezvoltare,atât profesională, cât şi personală, ai posibilitatea de  a cunoaşte noi oameni, de a-ţi face noi prieteni,de a-ţi transforma hobbiul într-o activitate şi nu în ultimul rând posibilitatea de a ajuta persoanele mai puţin norocoase, persoane cu dizabilităţi, persoane defavorizate.

Cred cu tărie că posibilitatea de a-i ajuta pe cei din jur în diverse moduri te ajută să te descoperi pe tine însuţi, să-ţi descoperi punctele tari şi punctele slabe, să-ţi depăşeşti limitele. Pentru mine zâmbetul de pe faţa pesoanei asistate social sau care întâmpină orice fel de problemă valorează mai mult decăt orice recompensă materială, căci te ajută să te dezvolţi spiritual, sufleteşte. Îţi oferă o linişte şi o satisfacţie interioară. Atunci când cea ce faci oferă satisfacţie , atât ţie , cât şi celor din jur, criteriul financiar nu mai are nici o valoare.

Totodată, voluntariatul te ajută şă-ţi găseşti meseria potivită pentru tine, de aceea, consider că este indicat ca tinerii să facă voluntariat în timpul sau după terminarea liceului pentru a-şi descoperi abilităţile şi hobby-urile, urmând ca mai apoi să opteze spre facultatea şi meseria dorită. Au fost şi persoane care s-au  reprofilat după ce au desfăşurat o activitate de voluntariat, căci au descoperit că acea activitate le-a adus mai multă satisfacţie, le reflectă mai bine personalitatea şi, deci este mai potrivită pentu ei decât  meseria practicată anterior. Consider că niciodată nu este prea târziu să te reprofilezi atunci când descoperi meseria ideală pentru tine.

Nu în ultimul rând, dacă alegi să faci voluntariat într-o ţară straină şi poate chiar ţara preferată, ai posibilitatea de a vizita locurile la care ai visat încă din copilărie, de a cunoaşte o nouă cultură, noi obiceiuri, un nou stil de viaţă.

Deşi are multe avantaje aşa cum am enumerat mai sus, voluntariatul are şi dezavantaje, iar principalele ar fi că nu este o muncă plătită şi că nu ai prea mult timp pentru tine, întrucât îţi acoperi timpul liber făcând lucruri în folosul comunităţii şi a celor din jur.

Dacă ar fi să punem lucrurile într-o balanţă, consider că voluntariatul are mai multe avantaje decât dezavantaje.

Cum să îi determinăm  totuşi pe tineri să se implice în activităţi de voluntariat ?

Cred că cea mai bună soluţie ar fi introducerea voluntariatului ca materie în licee şi facultăţi, aşa cum se întâmplă în unele ţări din străinătate.

Sfătuiesc toţi tinerii să desfăşoare activităţi de voluntariat, întrucât li se oferă şansa de a se descoperi pe ei înşişi, de a depăşi anumite obstacole în dezvoltarea carierei şi nu în ultimul rând de a-i ajuta pe cei din jur şi de a-şi dezvolta spiritul civic.

Personal, intenţionez să desfăşor pe perioada vacanţei activităţi de voluntariat în domeniul ales pentru a-mi îmbunătăţi şi pune în practică cunoştinţele acumulate.

             

           

Pasi spre o lume specială: "Omul cel de dincolo de noi"

Suntem în noiembrie, în anul Caragiale... Prin urmare...se apropie faza finală a Festivalului MultiArt pentru Detinuti, iar trupa de teatru a Penitenciarului Codlea a pregătit o piesă în acord cu vremurile: "D'ale Caragialelui". Profitând de o veche si fructuoasă colaborare cu actorul brasovean Gabriel Costea, institutia penitenciară se va prezenta la Teatrul Nottara în 26-27 noiembrie cu un mozaic de momente din opera lui Caragiale, îmbinate cu un genial umor de actorul-regizor.  

Până la Nottara, însă, trei spectacole încântă publicul din Brasov si din Codlea. După succesul de la Reduta, din 22 octombrie, urmează spectacolul de la Casa de Cultură Codlea, în 7 noiembrie. Al treilea spectacol va fi anuntat în timp util.

Vă asteptăm, prin urmare, la Casa de Cultură Codlea, la ora 17, în 7 noiembrie, la spectacolul oferit de persoanele private de libertate în beneficiul persoanelor cu dizabilităti, ca o nevoie de altruism, de autoeliberare si de recunoastere a eroismului vesel al celor care, născându-se cu o dizabilitate sau dobândind-o în cursul vietii, aleg să lupte si să se integreze.

Fiti alături! Intrarea este liberă. Pe lângă teatru (o piesă sustinută de trupa Penitenciarului Codlea si o piesă a beneficiarilor Fundatiei Rafael), veti putea admira două expozitii: una cu produse realizate de persoanele cu dizabilităti si una cu picturi ale detinutilor. Produsele sunt oferite spre vânzare vizitatorilor. De asemenea, cine doreste poate să doneze (sau nu) pentru asistarea profesionistă a persoanelor cu dizabilităti din Codlea si din împrejurimi. Nu toti avem timp să fim voluntari, dar picăturile de bunătate din fiecare se pot acumula într-un lac generator de energie. 

Să nu uităm sloganul Fundatiei Rafael, cea care se îngrijeste de persoanele cu dizabilităti: "Împreună putem crea o lume specială"!

O zi la Fundaţia Rafael

Deşi sufăr de Tetrapareză spastică şi sunt imobilizată într-un scaun cu rotile, am urmat cursurile unei scoli normale, apoi liceul, iar acum sunt studentă la Comunicare şi Relaţii Publice în ultimul an, toate acestea cu sprijinul moral şi financiar al părinţilor.

Nu pot spune că am fost tratată diferit, profesorii m-au privit mereu ca pe un copil normal şi au a avut întodeuna răbdarea necesară pentru a evolua şi a scoate tot ce e mai bun din mine, eu fiind întotdeuna printre primii şi încercând mereu să dau un exemplu celor din jur.

 Cât despre colegi, trecând peste faptul că trebuia să le reamintesc că sunt diferită şi că am nevoie de ajutorul lor, m-au ajutat şi ei cum au putut, iar cel mai distractiv moment era acela în care ne îmbarcam cu toţii pentru a chiuli de la ore şi a petrece un timp înpreună, încercând să uităm de teze, examene si alte “griji “ specifice vârstei. Evident că nu puteam lipsi de la acele escapade, care acum se numără printre cele mai frumoase amintiri din perioada liceului, am colegii care mă mai aduceau acasă după ore si colegii care mă vizitează cu mult drag şi în ziua de astăzi, făcându-mi ziua mai frumoasă. Iar, de departe, cea mai frumoasa surpriză a fost majoratul organizat de colegii mei, care în acea zi au făcut tot posibilul pentru a mă simţi bine şi a uita de probleme şi pentru asta le sunt recunoscătoare. Şi totuşi...parcă ceva lipsea, parcă nu mă simţeam cu adevărat în largul meu.

Toate acestea s-au schimbat în momentul în care am devenit beneficiar al Centrului de zi “ Rafael “, fundaţie care se ocupă cu integrarea în societate şi îmbunătăţirea calităţii vieţii a persoanelor cu dizabilităţi.

Trebuie să recunosc că la început mi-a fost foarte greu să mă integrez, majoritatea beneficiarilor având o deficienţă mentală. Dar, odată cu trecerea timpului mi-am dat seama că fiecare dintre ei are ceva special şi că mă simt onorată să fiu înconjurată de astfel de oameni. Cu toţii mi-au demonstrat cât sunt de speciali, ei nu cer nimic în schimbul ajutorului necondiţionat pe care mi-l oferă de cele mai multe ori fără să cer asta. Singura răsplată pentru ei este zâmbetul candid al celui sau celei pe care au ajutat-o. Acolo toţi suntem egali şi toţi suntem trataţi de la egal la egal. Acolo nimeni nu îşi dă ochiade şi nici nu auzi expresii de genul: “vai săraca” sau “ce ai păţit?”. Toţi beneficiarii sunt  împăcaţi cu soarta care le-a fost hărăzită şi trăiesc fiecare clipă la intensitate maximă. Nu cer decât afecţiune, iar specialiştii fundaţiei le-o oferă din plin. De aceea acolo m-am simţit cu adevărat integrată şi am simţit că pot fi de folos societăţii.

 Am fost plecată trei săptămâni şi deja am simţit lipsa celor de acolo: colegii, specialiştii şi toţi cei care se implică trup şi suflet pentru a ne face viaţa mai bună. Vestea bună este că ne vom revedea curând şi nu uitaţi:

“Împreună putem crea o lume specială!!!!!!.”

Experimentarea altruismului: calea spre eliberare

Festivalul MultiArt pentru Detinuti prilejuieste si în acest an pregătirea unor piese de teatru în mai multe penitenciare din tară. Îndrumati de actorul brasovean Gabriel Costea, pentru al patrulea an consecutiv, detinutii din Penitenciarul Codlea vor pune în scenă, de data aceasta, piesa "D'ale Caragialelui". După două  reprezentatii la Centrul Cultural "Reduta" Brasov si una la Casa de Cultură Codlea, dacă vor performa din nou, se vor califica la faza finală, care va avea loc la Teatrul Nottara, în Bucuresti. 

În acest an, Serviciile de Educație si de Asistentă Psihosocială ale Penitenciarului Codlea, în colaborare cu Fundația Rafael din Codlea si cu institutiile de cultură mai sus mentionate, au reunit, în acelasi spectacol, două piese de teatru: una susținută de persoanele cu dizabilități si una de detinuti. Ideea centrală este aceea de îmbinare a carității cu teatrul. Astfel, spectacolul va fi si un prilej pentru strângerea de fonduri necesare asistării persoanelor cu dizabilităti, atât prin donatii directe către Fundatia Rafael, cât si prin vânzarea de produse realizate de beneficiarii fundatiei.

În paralel, detinutii vor avea si ei propria expozitie cu vânzare, în principal de pictură. Fondurile obtinute din vânzarea picturilor realizate de detinuti vor fi utilizate pentru cumpărarea de materiale necesare continuării activitătilor artistice în penitenciar. 

Dacă la baza actului infractional stă impulsul egoist, pasii spre reintegrare socială se fac prin gesturi responsabile si, uneori măcar, altruiste. Arta si caritatea sunt, prin urmare, cele mai bune vehicule spre libertate. Nimeni nu simte mai bine asta decât cei care au experimentat si nelibertatea, dar care sunt capabili să-si trăiască si eliberarea.

Un pas al eliberării de egoism are loc odată cu premiera piesei "D'ale Caragialelui", care va avea loc în 22 octombrie 2012, ora 17, la Centrul Cultural "Reduta". 

Intrarea este liberă.

Fundatia Rafael si darul înmiit

De un an si câteva luni sunt voluntar la Fundatia Rafael... Obisnuit, timp de 15 ani, la locul de muncă, să lucrez pe feedback negativ, nu am asteptat să primesc... Voluntariatul, însă, îti dăruieste cât nu visezi... Cele mai frumoase daruri vin din gesturile copiilor, din inocenta si din firescul lor... 

În timpul unei activităti de ludoterapie, aflând că e ziua de nastere a unui băietel cu sindromul Down, l-am strigat pe nume si l-am întrebat câti ani a împlinit... Preocupat încă de joc, mi-a răspuns într-o doară... Când, însă, i-am urat "La multi ani!" a urmat transformarea: chipul lui rotunjor s-a umplut de zâmbet, piciorusele s-au arcuit, animate de o atât de sinceră veselie, mâinile lui s-au deschis ca bratele divine si s-a îndreptat cu pasi repezi spre mine...cuprinzându-mă într-o îmbrătisare care toată bucuria copilăriei o păstra, dăruind-o în acelasi timp... 

Nimic mai plin de vitalitate decât zâmbetul unui copilas... Din fericire, acesta este doar un exemplu... Fundatia Rafael e un izvor de viată, e entuziasmul si profesionalismul angajatilor, e dorinta persoanelor cu dizabilităti de a trăi firesc, e spatiul în care îsi duc lupta acesti oameni condamnati să fie eroi veseli si darnici, e locul în care, oricât ai dărui, rămâi dator. 

Dacă nu credeti, veniti si voluntariati! Veti deveni dependenti de asta. Dacă timpul nu vă permite, legati-vă gestul altruist de sustinerea financiară a Fundatiei Rafael sau a altei fundatii care se preocupă de persoanele cu dizabilităti si el se va transforma în cea mai firească nevoie de a rămâne alături de acesti oameni! 

Încercati! Din egoism, din pur egoism... Veti primi înmiit. :)

Calea prieteniei

Proiectul "Psihologia pentru toti" a prilejuit o dezbatere despre prietenie, amicitie, camaraderie, parteneriat/tovărăsie... După o initială infectare cu virusul "tovărăsie", mintile s-au destelenit si păreri foarte nuantate au început să răsară...

Dacă prietenia presupune dăruire de sine, prezentă de calitate în viata cuiva, autodezvăluire, încredere, loialitate, a fi tu însuti, chiar si atunci când pari penibil, implicare profundă, personală, caldă si binefăcătoare, amicitia este relaxată, veselă, iar asteptările sunt mai degrabă acelea de a te simti bine în preajma cuiva, de a te molipsi de bună dispozitie si de a socializa cu niste persoane plăcute. Camaraderia implică aderarea la un tel comun, încredere, devotament, curaj, iar "tovărăsia", atât de des invocată în mediile infractionale (comunistii, precum se stie, au fost tovarăsi în comiterea unei sume de infractiuni), se raportează în general la interese comune, ca si parteneriatul. Dacă telurile si împreună trăirile sunt trainice în prietenie si în camaraderie, cele mai puternice dintre trăiri, centrarea pe interese face ca relatia de parteneriat/tovărăsie să fie dependentă de păstrarea caracterului comun al intereselor. Cineva poate porni la drum cu o altă persoană, mânati amândoi de interese comune, dar pe cale interesele lor pot să se despartă, odată cu fărâmitarea parteneriatului informal...

Nu putem fi prieteni cu multi oameni, nici amici nu putem avea foarte multi, camarazi vreo câtiva, parteneri/colegi/tovarăsi destul de multi... De fiecare dintre aceste relatii avem nevoie. Uneori migrăm dinspre parteneriat spre prietenie si, dacă găsim oameni alături de care să vibrăm, ajungem si rămânem în aceasta, alteori rămânem la stadii de simple cunostinte, parteneri/tovarăsi/colegi, amici... Esential e să definim cu claritate tipul de relatie. Dacă unei relatii bazate pe interese pragmatice, uneori utile si comune, îi spunem prietenie, nu e de vină cel ale cărui interese se despart apoi de cele pe care noi le urmărim, ci e responsabilitatea noastră să limpezim apele. Fiecare relatie poate evolua, dar nu ajută cu nimic să o botezăm cu un nume care nu e al ei. "Tovărăsia", atât de des pomenită ca fiind sinonimă cu prietenia, mai ales în medii infractionale sau în proximitatea acestora, aduce cu ea o confuzie si prea mult interes personal într-o relatie în care devotamentul e esential.  

Ceea ce în mediul social firesc se numeste parteneriat si presupune o relatie în care oamenii sunt corecti cu ceilalti si corecti unul fată de celălalt, în mediul infrational se numeste "tovărăsie" si, adeseori, presupune o relatie în care interesele partenerilor sunt incorecte fată de ceilalti, dar cu pretentia că interesele lor reciproce sunt corecte, ceea ce e foarte putin probabil, căci devotamentul răsare acolo unde există si un caracter sănătos. E aproape de necrezut ca un partener care obisnuieste să fie necinstit cu ceilalti să înceapă să fie cinstit chiar cu un tovarăs alături de care face ceva necinstit.  

Prin urmare, pentru relatii precum camaraderia si prietenia, avem nevoie să începem prin a ne clădi singuri si a căuta frumosul din ceilalti. Nu e întotdeauna usor, dar bucuria presărată pe drum e o suficientă pentru a ne îndemna să (re)începem de acum. 

Sfat si dor de libertate

Piata Sfatului din Brasov este un simbol al libertătii... Arta, în orice formă a ei, este un dor de libertate si nicăieri acest dor nu e mai intens decât dincolo de gratii... De aceea, încă de când primele atingeri ale pensulei au înfrumusetat pânza pregătită cu migală, detinutii au stiut că îsi vor etala lucrările în centrul Brasovului, printre porumbei îndrăzneti, copilasi arătând cu naturaletea frumoasei inocente chipurile pictate, bătrâni sfătosi, uneori hâtri, trecători grăbiti, interesati ori gură cască, cunoscători sau profani în ale artei... Este piata libertătii tocmai pentru că este atât de eterogenă si, mai ales, pentru că este a sfatului. 

Sfatul... Da, prea putin a lipsit sfatul... Sfatul oamenilor buni, sfatul cu si către sine... Câtă nevoie a fost de el, câtă nevoie e în continuare! De sfat si de...creativitate... Câtiva ziaristi întrebau dacă această actiune, prin care Serviciile de Educatie si Asistentă Psihosocială din cadrul Penitenciarului Codlea au încurajat si au prilejuit aparitia expozitiei de pictură, grafică si origami, contribuie în mod direct la reintegrarea socială a artistilor... Ce-i drept, nimeni nu poate aduce garantii, căci omul e atât de complex si de imprevizibil, iar situatiile postdetentie sunt atât de diferite, dar stimularea creativitătii, valorizarea talentului, a efortului si a frumosului nu pot avea decât efecte benefice... În plus...o experientă pozitivă poate fi încă un pas înainte.


https://www.facebook.com/media/set/?set=a.429866403738295.99179.100001448180515&type=1