Unul dintre spectacolele de teatru sustinute de detinuti anul trecut a fost urmat de o emisiune TV. Actorii amatori au fost valorizati, au reusit să se exprime si în afara scenei, au fost bine primiti de comunitate, s-a discutat despre fenomenul infractional si despre eforturile de reintegrare socială... Toate bune si frumoase, până a doua zi, când...cineva m-a anuntat că i-a dispărut un portmoneu în timpul emisiunii sau după aceea... Nu stia precis si nu a emis nicio presupunere, dar... Hmmm... Mi-as fi dorit să fiu sigur că nu băietii care au participat la piesă l-au făcut dispărut... Nu era usor deloc să alung suspiciunea. Încercam să reconstitui fiecare moment si să mă gândesc când ar fi putut să fure. Nu prea aveau când. Oamenii fuseseră perchezitionati, nu aveau cum să folosească actele si nici măcar banii, nu aveau unde să le ascundă... Îmi plăcea să cred că nici nu ar mai fi făcut asta... Totusi... Au trecut câteva luni si doamna căreia îi dispăruse portmoneul m-a anuntat că a fost găsit. Era într-o stare bună, afară, în orasul în care noi am fost oaspeti doar pentru câteva ore, deci nu puteau fi actorii nostri amatori... Doamna, eu si toti cei care am aflat despre portmoneu ne-am îndoit, dar, din fericire, nu am făcut nimic care să-i afecteze pe cei care au pornit pe drumul cel bun.
De multe ori, fostii detinuti se vor întâlni cu neîncrederea semenilor... E bine să învete să înteleagă prejudecătile celorlalti si, pentru ca totul să fie mai convingător, putem apela la propriile lor preconceptii. Cu toate acestea, nu strică un echilibru între nevoia de încredere si cea de control. Înclinarea necontrolată a balantei strică. Fiecare om este unic, iar cresterea încrederii în capacitatea omului de a se schimba în bine e o hrană de care avem nevoie. După o perioadă de foamete, omul trebuie să primească hrana în mod treptat. Putin câte putin, dar să o primească.
Chiar... Oare câti dintre cei care lucrăm cu detinutii mai credem în reintegrarea socială?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu