Povestea din Spatele Chipului (2)

Cu toții putem avea anumite impresii despre ”copiii de la casa de copii”. Alteori identificăm prejudecăți sau rețineri. Puțini dintre noi însă cunosc cu adevărat poveștile din spatele chipului unor astfel de copii. Aceasta mi s-a întâmplat și mie.  Când am stat în fața provocării să încep să lucrez cu această categorie, mi-am pus sincer întrebarea: ”Voi face față? Nu am cunoscut și lucrat niciodată cu tineri orfani”. În timp, pe măsură ce am cunoscut POVESTEA din spatele chipului am înțeles că noi, ”cei din familii obișnuite” habar nu avem prin ce au putut trece astfel de copii. De aceea, această campanie se dorește a aduce la cunoștința publicului larg puțin din… hai să spunem, doar poveștile triste ale multora pe care i-am cunoscut personal.

Mulți dintre tinerii care apar în aceste povestiri sunt acum … mari. Unii sunt studenți la prima sau chiar a doua facultate. Poveștile sunt inspirate chiar din relatările lor. Din dorința de confidențialitate anumite nume de persoane sau locații au fost intenționat ascunse sau schimbate.

Astazi va prezentam "al doilea episod" al acestei campanii.



RĂMAS  BUN…
Astăzi sunt supărată… Părea să fie o zi superbă. La școală am fost apreciată și am luat din nou câteva note de zece. Am venit acasă bucuroasă arzând de nerăbdare să spun Mătușii despre cum am reușit să iau din nou o notă foarte bună la materia de care mă temeam cel mai mult. Ah… nu știți cine este Mătușa? Este cea care ne gătește în fiecare zi. Spre deosebire de celelalte Mătuși, aceasta are ceva mai special. În primul rând gătește mai bine și acordă o mai mare importanță școlii. Îi pune la învățat și îi motivează chiar și pe cei care în mod obișnuit nu prea vor să aibă de a face cu școala. Și încep să se vadă rezultate cu mulți.


Când am venit acasă am găsit-o plângând . Urma să plece de la centrul nostru. Era tăcută și ușor iritată. Abia m-a băgat în seamă când am venit. M-a trimis repede să mă schimb și să cobor la masă. De obicei era mai atentă cu mine… dar astăzi este posomorâtă. Și când te gândești că speram că ea este Mătușa față de care o să-mi deschid inima!... Speram că ea va fi cea care… ar fi putut să joace rolul de MAMĂ… Dar și ea trebuie să plece… De ce așa de mulți oameni trebuie să plece? De ce nu este nimeni care să rămână și căruia să-i pese suficient de mult? De ce ADULȚII nu înțeleg că nu avem nevoie doar de hrană sau haine sau o locuință? Cel mai mult ne dorim pe cineva căruia cu adevărat să-i PESE!... Mă duc și o să mă îngrop din nou în lecții… în cele din urmă se pare că ele sunt singurele care rămân cu mine pe termen lung.

Povestea din Spatele Chipului (1)

Cu toții putem avea anumite impresii despre ”copiii de la casa de copii”. Alteori identificăm prejudecăți sau rețineri. Puțini dintre noi însă cunosc cu adevărat poveștile din spatele chipului unor astfel de copii. Aceasta mi s-a întâmplat și mie.  Când am stat în fața provocării să încep să lucrez cu această categorie, mi-am pus sincer întrebarea: ”Voi face față? Nu am cunoscut și lucrat niciodată cu tineri orfani”. În timp, pe măsură ce am cunoscut POVESTEA din spatele chipului am înțeles că noi, ”cei din familii obișnuite” habar nu avem prin ce au putut trece astfel de copii. De aceea, această campanie se dorește a aduce la cunoștința publicului larg puțin din… hai să spunem, doar poveștile triste ale multora pe care i-am cunoscut personal.

Mulți dintre tinerii care apar în aceste povestiri sunt acum … mari. Unii sunt studenți la prima sau chiar a doua facultate. Poveștile sunt inspirate chiar din relatările lor. Din dorința de confidențialitate anumite nume de persoane sau locații au fost intenționat ascunse sau schimbate.



ÎNCEPUTURI…

Aveam  cativa  ani când lumea a început să se răstoarne cu susul în jos… Eram înconjurat de o mulțime de chipuri, o grămadă de copii în acea cameră parcă prea strâmtă. Unii plângeau, alții țipau, alții dormeau,  iar unii se uitau cu privirea în gol așteptând ca cineva să intre pe acea ușă imaginară. Asta era lumea mea, lumea pe care o văzusem încă de la început… Unii mai înalți veneau din când în când la noi… Noi le spuneam ADULȚII. Uneori vedeam un zâmbet pe chipul lor, alteori preocupare. Dar am văzut și supărare și mânie… Zi după zi aceeași rutină: trezirea, masa, joacă, masa, somn, joacă, masă, timp de somn. Poate astăzi aș spune că sună a zile minunate de concediu…. Dar nu pentru mine și nu pentru ani de zile. Ceva lipsea parcă, ceva striga din ce în ce mai tare în inima mea dar nu știam ce… și nu știam după cine…

Aceasta era lumea mea… singura pe care o cunoscusem până atunci: monotonă, cu zgomot și multă agitație, dar parcă fără culoare și fără sunete plăcute. Îmi amintesc bine ziua când un ADULT pe care nu l-am cunoscut până atunci  s-a apropiat de mine. Plânsesem mult pentru că un alt copil m-a bătut și apoi mi-a luat singura jucărie pe care o aveam. Stăteam undeva pe o bordură și mă uitam la jocul indiferent al celorlalți. Acea persoană s-a apropiat de mine… mă așteptam să-mi spună ce spun adulții de obicei către un copil care a plâns, căruia i-a curs nasul, care s-a șters cu mâneca murdară de praf: ”du-te și te spală, nu vezi cum arăți?...”. Dar ea a făcut ceva ce m-a șocat… A scos un șervețel umed și parfumat și m-a șters cu MÂINILE EI, fără să-mi reproșeze nimic așa cum făceau ADULȚII de obicei. Doar îmi zâmbea și spunea că sunt frumos… Oare ce înseamnă frumos?...

Miner si tesător

Să lucrezi într-un penitenciar si să vrei să vezi binele din om înseamnă să te înarmezi cu multă răbdare si să fii dispus să cauti la mare adâncime, constient fiind că în orice moment totul se poate nărui si că poti da peste sol alunecos.

Esti, ca om interesat de reintegrarea socială a celor care au încălcat legea, asemenea unui miner care caută aur si care sapă ani si ani pentru a găsi fire rare si extrem de pretioase. Ceilalti mineri îti pot spune ca efortul e zadarnic, că e prea multă muncă pentru cateva mici fire, dar tu te încăpătânezi să sapi, pentru că acele fire pot lega ata vietii cuiva, pot fi rezistente (sau nu) si salvatoare pot fi.

Ce înseamnă eficienta într-un astfel de mediu? Ce înseamnă să nu depui eforturi în zadar? Păi, dacă în toată viata ta un singur fir aurit ai găsit, dacă un singur gând criminal l-ai schimbat într-unul constructiv, împreună cu cel care il avea, dacă doar asta ai făcut, e posibil ca măcar o viată sa fi fost salvată. Zadarnic e?

Multe fire asteaptă sa fie descoperite. Unele extrem de subtiri, e drept, dar niciodată nu stii unde te duce un astfel de fir. Să fii miner, dar si tesător: interesantă combinatie!  

Corul capelei Penitenciarului Codlea a ieșit la colindat

La invitația părintelui paroh Ioan Cioacă, de la Biserica Înălțarea Domnului, corul capelei Penitenciarului Codlea, pregătit cu mare atenție de părintele capelan Laurențiu Nistor, a participat la Sfânta Liturghie și apoi i-a colindat atât pe enoriașii prezenți, cât și pe preoți, fiecare membru al corului fiind răsplătit cu câte un acatistier, cu aplauze și cu binecuvântări.

Calitatea cântărilor ne demonstrează că niciun om nu este pierdut, dacă găsește pe cineva care să-l îndrume atunci când rătăcește. Felicitări părintelui Laurențiu Nistor!

"D'ale Caragialelui", înainte de finală

După trei spectacole caritabile, puse în scenă la Centrul Cultural "Reduta" Brasov si la Casa de Cultură Codlea, trupa de teatru a Penitenciarului Codlea va participa la faza finală a Festivalului MultiArt pentru Detinuti, cu piesa de teatru D'ale Caragialelui. 

Desi începutul a fost timid, cei câtiva actori amatori de dincolo de gratii adunându-se cu gândul să îsi ocupe în mod constructiv timpul petrecut în detentie, trupa a crescut frumos, sub îndrumarea actorului brasovean Gabriel Costea, ajungând să se comporte ca o echipă creativă, în care oamenii îsi exercită libertatea, păstrând, în acelasi timp, respectul fată de reguli si valori, teatrul devenind, astfel, un excelent exercitiu de dezvoltare personală.

Probabil că nu vor deveni actori profesionisti cei din trupă, desi unul dintre ei a fost remarcat si extrem de apreciat pentru calitătile artistice, dar sigur nu vor uita niciodată această experientă de viată, vor păstra amintirea efortului comun, a lucrului în echipă si a bucuriei pe care doar reusita cea meritată o aduce.

28.11.2012 este ziua finalei. Teatrul Nottara se deschide atunci pentru cei închisi, prilejuindu-le eliberarea din propriile paradigme de viată si explorarea unor noi orizonturi, omul cel de dincolo de fiecare regăsindu-se, mai autentic decât oricând, în spatele a ceea ce fiecare este dispus să dăruiască celorlalti. 

Consideraţii personale asupra voluntariatului ca metodă de depăşire a unor obstacole în dezvoltarea carierei

   

        

Voluntariatul este munca depusă în folosul comunităţii sau a celor din jur fără a aştepta sau primi o recompensă materială.

Voluntariatul se practică în diverse domenii cum ar fi: asistenţa socială, domeniul sanitar, artistic sau filantropic etc.

Deşi voluntariatul te ajută să te dezvolţi în carieră, întrucât îţi dezvoltă abilităţiile de relaţionare şi comunicare, creativitatea şi spiritul civic, majoritatea tinerilor din ţara noastră nu se implică în activităţi de voluntariat sau în viaţa comunităţii. De ce oare ?

Consider  că majoritatea tinerilor îşi aleg cariera după criteriul financiar şi se ghidează după deviza : “de ce să depun o muncă pentru care nu sunt plătit ?” sau “de ce să nu îmi ocup într-un mod mai plăcut timpul liber?”

Trebuie să ştie însă că voluntariatul îţi oferă o multitudine de posibilităţi de dezvoltare,atât profesională, cât şi personală, ai posibilitatea de  a cunoaşte noi oameni, de a-ţi face noi prieteni,de a-ţi transforma hobbiul într-o activitate şi nu în ultimul rând posibilitatea de a ajuta persoanele mai puţin norocoase, persoane cu dizabilităţi, persoane defavorizate.

Cred cu tărie că posibilitatea de a-i ajuta pe cei din jur în diverse moduri te ajută să te descoperi pe tine însuţi, să-ţi descoperi punctele tari şi punctele slabe, să-ţi depăşeşti limitele. Pentru mine zâmbetul de pe faţa pesoanei asistate social sau care întâmpină orice fel de problemă valorează mai mult decăt orice recompensă materială, căci te ajută să te dezvolţi spiritual, sufleteşte. Îţi oferă o linişte şi o satisfacţie interioară. Atunci când cea ce faci oferă satisfacţie , atât ţie , cât şi celor din jur, criteriul financiar nu mai are nici o valoare.

Totodată, voluntariatul te ajută şă-ţi găseşti meseria potivită pentru tine, de aceea, consider că este indicat ca tinerii să facă voluntariat în timpul sau după terminarea liceului pentru a-şi descoperi abilităţile şi hobby-urile, urmând ca mai apoi să opteze spre facultatea şi meseria dorită. Au fost şi persoane care s-au  reprofilat după ce au desfăşurat o activitate de voluntariat, căci au descoperit că acea activitate le-a adus mai multă satisfacţie, le reflectă mai bine personalitatea şi, deci este mai potrivită pentu ei decât  meseria practicată anterior. Consider că niciodată nu este prea târziu să te reprofilezi atunci când descoperi meseria ideală pentru tine.

Nu în ultimul rând, dacă alegi să faci voluntariat într-o ţară straină şi poate chiar ţara preferată, ai posibilitatea de a vizita locurile la care ai visat încă din copilărie, de a cunoaşte o nouă cultură, noi obiceiuri, un nou stil de viaţă.

Deşi are multe avantaje aşa cum am enumerat mai sus, voluntariatul are şi dezavantaje, iar principalele ar fi că nu este o muncă plătită şi că nu ai prea mult timp pentru tine, întrucât îţi acoperi timpul liber făcând lucruri în folosul comunităţii şi a celor din jur.

Dacă ar fi să punem lucrurile într-o balanţă, consider că voluntariatul are mai multe avantaje decât dezavantaje.

Cum să îi determinăm  totuşi pe tineri să se implice în activităţi de voluntariat ?

Cred că cea mai bună soluţie ar fi introducerea voluntariatului ca materie în licee şi facultăţi, aşa cum se întâmplă în unele ţări din străinătate.

Sfătuiesc toţi tinerii să desfăşoare activităţi de voluntariat, întrucât li se oferă şansa de a se descoperi pe ei înşişi, de a depăşi anumite obstacole în dezvoltarea carierei şi nu în ultimul rând de a-i ajuta pe cei din jur şi de a-şi dezvolta spiritul civic.

Personal, intenţionez să desfăşor pe perioada vacanţei activităţi de voluntariat în domeniul ales pentru a-mi îmbunătăţi şi pune în practică cunoştinţele acumulate.

             

           

Pasi spre o lume specială: "Omul cel de dincolo de noi"

Suntem în noiembrie, în anul Caragiale... Prin urmare...se apropie faza finală a Festivalului MultiArt pentru Detinuti, iar trupa de teatru a Penitenciarului Codlea a pregătit o piesă în acord cu vremurile: "D'ale Caragialelui". Profitând de o veche si fructuoasă colaborare cu actorul brasovean Gabriel Costea, institutia penitenciară se va prezenta la Teatrul Nottara în 26-27 noiembrie cu un mozaic de momente din opera lui Caragiale, îmbinate cu un genial umor de actorul-regizor.  

Până la Nottara, însă, trei spectacole încântă publicul din Brasov si din Codlea. După succesul de la Reduta, din 22 octombrie, urmează spectacolul de la Casa de Cultură Codlea, în 7 noiembrie. Al treilea spectacol va fi anuntat în timp util.

Vă asteptăm, prin urmare, la Casa de Cultură Codlea, la ora 17, în 7 noiembrie, la spectacolul oferit de persoanele private de libertate în beneficiul persoanelor cu dizabilităti, ca o nevoie de altruism, de autoeliberare si de recunoastere a eroismului vesel al celor care, născându-se cu o dizabilitate sau dobândind-o în cursul vietii, aleg să lupte si să se integreze.

Fiti alături! Intrarea este liberă. Pe lângă teatru (o piesă sustinută de trupa Penitenciarului Codlea si o piesă a beneficiarilor Fundatiei Rafael), veti putea admira două expozitii: una cu produse realizate de persoanele cu dizabilităti si una cu picturi ale detinutilor. Produsele sunt oferite spre vânzare vizitatorilor. De asemenea, cine doreste poate să doneze (sau nu) pentru asistarea profesionistă a persoanelor cu dizabilităti din Codlea si din împrejurimi. Nu toti avem timp să fim voluntari, dar picăturile de bunătate din fiecare se pot acumula într-un lac generator de energie. 

Să nu uităm sloganul Fundatiei Rafael, cea care se îngrijeste de persoanele cu dizabilităti: "Împreună putem crea o lume specială"!