În urmă cu câtiva ani, am am fost rugat să vorbesc cu F... Era foarte tulburat si tocmai se automutilase. Încă era furios când am ajuns lângă el... După ce m-am asezat si l-am întrebat ce s-a întâmplat, a început să-mi toarne în urechi sute de cuvinte pline de obidă, dar respectuoase. Nu se putea misca prea bine, dar cuvintele sale mă ajutau să-i înteleg zbuciumul... Am retinut, printre altele, că îsi iubea foarte mult mama si că se scârbise de viata în detentie. Două elemente foarte importante de la care am pornit constructia... Stiti...toti detinutii ar vrea să scape de pedeapsa penală, dar putini au această determinare pe care o avea F. I-am denumit expresia facială de atunci fata de “m-am săturat de puscărie”. Era normal să o aibă. Si-a început viata infractională de la vârsta de 7 ani si avea multi ani de detentie la activ, fiind unul dintre recidivistii sistemului penitenciar.A intrat într-un program în care combinam jocuri de rol, consilierea nondirectivă de grup si exercitii care vizau momentul decizional pro/antiinfractional. După un timp, i-a venit rândul să se libereze… Îsi păstrase fata aceea si nu manifesta prea mult optimism, dar îl simteam determinat. M-a rugat să-l ajut să-si găsească un loc de muncă si am găsit oameni dispusi să-l ajute. S-a dus în libertate… Din când în când, mă suna si îmi spunea că e bine. Se angajase ca paznic pe un santier. Îmi spunea, cu o oarecare mândrie, că e un paznic bun, pentru că stie cum gândesc hotii… După un timp, însă, m-a sunat din nou si mi-a spus că a fost concediat… Cineva furase niste materiale si, pentru că nu se stia care dintre paznici a fost implicat, au fost dati afară toti. I-am amintit, însă, un joc de rol la care participase în penitenciar. Era pregătit pentru situatia, previzibilă, în care, chiar dacă se străduieste să se reintegreze, fostul detinut este privit cu neîncredere si, dacă se fură ceva dintr-un loc, toti ochii îl vor privi acuzator pe el. A învătat să înteleagă aceste tendinte ale oamenilor si să-si apere sansele în mod asertiv. Asa a si făcut. A vorbit cu patronul si l-a convins să-l reangajeze.
După alte câteva luni, m-a sunat să-mi spună că prietena lui e însărcinată, că ea e foarte tânără si că sunt săraci. Voia de la mine un sfat. Între timp, eu scrisesem un articol despre nevoia de modele umane, iar pe el l-am prezentat ca fiind un model de urmat de către recidivisti. Articolul se termina asa: „Acest băiat are stofă de erou.” I-am spus că sunt convins că, împreună cu prietena lui, vor lua decizia cea mai bună si i-am citit concluzia mea, cea din articol. I-a fost de ajuns atât. Mi-a multumit si m-a mai sunat după alte câteva luni, spunându-mi că are un copil frumos. Era fericit. Au urmat perioade grele. A schimbat multe locuri de muncă. Uneori, nu aveau bani decât pentru laptele copilului. Atunci, tentatia infractională crestea, dar niciodată nu a mai pus-o în practică.
Au trecut ani buni... Într-o zi, l-am văzut pe stradă... Avea un zâmbet larg... Mi-a spus că mai are un copil, că muncesc, el si sotia lui, că, desi sunt săraci, o duc bine si le place viata pe care o au. Mă bucur să mi-l amintesc azi pe F. Chiar are stofă de erou.
