“Grădinar e mama-n lume,
Iar copiii zâmbitori
Sunt încântătoare flori.
Floarea, muguri dă şi creşte,
Inimi, ochi înveseleşte
Dupa cum în primăvară,
Grădinarul o-ngrijeşte.
Mama-i viţa cea de vie,
Struguri ce-o împodobesc
Iar copii, fruct ceresc
Viţa bună, fructe rele
Nu produce niciodată.
De-i soi prost, ori soi bun,
Viţa, dupa struguri se constată.
Un păstor e mama-n lume,
Iar băieţi şi copiliţe,
Sunt o turmă de oiţe.
Pe poteci greşite, turma,
Sau pe bune căi apucă,
După cum păstorul ştie
Cu-a lui minte s-o conducă.
Mama este o regină, iar copiii mărunţei,
Sunt supuşii scumpi ai ei.
Fericiţi supuşii care
Pe-a vieţii cale dreaptă,
Sunt conduşi cu-înţelepciune
De-o regină înţeleaptă!”
(“Antonel” Vasile Marcu)
