Într-un penitenciar din Germania...am vizitat o sectie de terapie socială... Dacă vă imaginati că am întâlnit pe acolo cine stie ce terapeuti, vă înselati. Erau trei agenti, vizitati si asistati de un psiholog, care organizau întreaga activitate. Ce făceau, de fapt? Se îngrijeau ca detinutii să se comporte ca o micro comunitate, să-si asume responsabilităti, să adune după ei, să se autogospodărească etc. O dată pe săptămână organizau sedinte cu toti detinutii de pe sectie, vreo 40, si discutau despre dificultătile pe care le-au întâmpinat... În rest, interveneau din când în când pentru a regla din mers deficientele apărute si nerezolvate de micro comunitate. Asta era terapia socială: eficientă si simplă... Nemtească. Într-un alt penitenciar...am văzut o sectie destinată tinerilor condamnati pentru agresiuni sexuale. Întreaga organizare a sectiei avea aceeasi destinatie. Toti cei care lucrau pe sectie, psihologi, educatori, agenti, erau formati pentru a lucra cu cei care au comis infractiuni sexuale.
De asemenea, am văzut un filmulet despre un penitenciar din Spania... Acolo, întreaga arhitectură a institutiei era dedicată reintegrării sociale.
Dincolo de arhitectură...e coordonarea întregii echipe multidisciplinare, în care fiecare specialist, că o fi el din sectorul medical, siguranta detinerii, educatie, asistentă psihosocială, are rolul său bine definit si participă la realizarea obiectivului comun: sprijinirea reintegrării sociale a celor care au comis infractiuni. Si, să nu uităm! Echipa functionează doar dacă reuseste să motiveze spre evolutie cât mai multi detinuti si să-i cointereseze prosocial.
P.S.: Nu stiu ce am astăzi de sunt atât de nerealist, dar...asta e. Public. Aduceti voi putin realism! :)
