Un blog al celor care se preocupă de (re)integrarea socială si de prevenirea marginalizării.

sâmbătă, 27 august 2011

Căţeluşi de vânzare


Un proprietar de magazin a atârnat într-o zi deasupra uşii un anunţ pe care scria „Căţeluşi de vânzare”. Anunţuri ca acestea atrag de obicei copiii mici, şi nu trecu mult că şi apăru un băieţel care se opri la uşă.
- Cu cât vinzi căţeluşii?, întrebă el.
- Depinde; între 30 de dolari şi 50 de dolari, răspunse proprietarul.
Băieţelul îşi goli buzunarele îşi scoase nişte marunţiş.
- N-am decât 2 dolari şi 37 de cenţi, spuse el. Da’, pot şi eu să mă uit la ei?
Proprietarul zâmbi, fluieră şi dintr-un coteţ ieşi Lady, care alergă de-alungul magazinului, urmată îndeaproape de cinci ghemotoace micuţe de blană. Unul dintre căţeluşi rămăsese mult în urmă, abia mişcându-şi picioruşele. Imediat, privirea băieţelului căzu asupra căţeluşului şchiop şi întrebă:
- Ce s-a întâmplat cu el?
Proprietarul îi spuse că medicul veterinar examinase căţeluşul şi descoperise că acesta nu are o încheietură la un şold, şi că toată viaţa lui va fi şchiop. Băieţelul se însufleţi.
- Acesta este căţeluşul pe care vreau să-l cumpăr
Proprietarul spuse:
- Nu, nu vrei să-l cumperi. Însă dacă-l vrei cu adevărat, ţi-l dăruiesc.
Băieţelul se supără foarte tare. Se uită drept în ochii omului, arătând cu degetul drept înspre căţeluş, şi spuse:
- Nu vreau să mi-l dai. Acest căţeluş valorează tot atât de mult ca şi ceilalţi, aşa că îţi voi da cât ai cerut. De fapt acum îţi dau 2 dolari şi 37 de cenţi, şi apoi cate 50 de cenţi pe lună până se strânge toată suma.
Omul totuşi insistă,
- Tu nu vrei să iei câinele ăsta. N-o să fie niciodată în stare să alerge, să sară şi să se joace cu tine aşa cum fac ceilalţi.
Când a auzit asta, băieţelul se aplecă şi işi ridica un crac al pantalonului, pentru a-i arăta bărbatului piciorul stâng schilodit, răsucit, susţinut de o tijă metalică. Îşi ridică privirea şi spuse încet:
- Ei bine, nici eu nu alerg prea bine, iar căţeluşul are nevoie de cineva care să-l înţeleagă.

Dan Clark
(„Supă de pui pentru suflet”)

Un comentariu:

  1. "Acest căţeluş valorează tot atât de mult ca şi ceilalţi..." O, da... Chiar mai mult... Cunosc mai multe persoane cu dizabilităti si îmi sunt foarte dragi. Cer atât de putin de la noi si dăruiesc enorm. Mă gândeam zilele trecute că, în Rai, acesti oameni minunati pe care nu i-am apreciat în timpul vietii noastre pe acest pământ, ne vor zâmbi la fel de prietenosi si se vor bucura dacă si noi vor reusi să trecem de Poartă.

    RăspundețiȘtergere