Un blog al celor care se preocupă de (re)integrarea socială si de prevenirea marginalizării.

sâmbătă, 19 martie 2011

Prevenirea infractionalitătii (1)

Prevenirea infractionalitătii este una dintre misiunile nobile ale oricărui adult implicat în formarea tinerilor. E posibil ca tinerii să perceapă oarecum superficial ideea de privare de libertate. Am întâlnit oameni care, păcăliti de faptul că detinutii au acces la televizor, au senzatia că detentia nu e atât de gravă.

Vă propun să faceti cu tinerii, în cazul în care nu aveti posibilitatea efectuării unor vizite la penitenciar, a unor discutii cu persoanele private de libertate si cu cei care se ocupă de ele, ori chiar si atunci, un mic exercitiu de imaginatie...

Spuneti-le asa:

"Să ne imaginăm că, pentru o greseală pe care ati făcut-o, părintii vostri au luat decizia de a vă interzice să iesiti din camera voastră o zi... Cum credeti că ar fi? Neplăcut, nu? Neplăcut, dar... trece...

Hmmm... Dar să ne imaginăm că pedeapsa nu ar fi de o zi, ci de o săptămână... Dar dacă...ei ar lua decizia de a vă interzice, pentru acea săptămână, accesul la calculator si la telefonul mobil?

Să ne imaginăm mai departe că pedeapsa nu ar fi de o săptămână, ci de o lună... Sau de un an...

Un an...petrecut în camera voastră, în care vă simtiti în sigurantă... Dar cum ar fi dacă...în loc de camera voastră...pedeapsa ar trebui să o faceti într-o cameră ostilă, cu gratii, cu o usă metalică...o usă care sună puternic...cu zăvoare... Iar acolo nu ati fi singuri...ci împreună cu alte persoane, care...au ajuns acolo pentru tot felul de infractiuni: violuri, vătămări corporale, omor etc."

Exercitiul de imaginatie se poate opri aici sau poate fi continuat... Efectul său este mereu puternic. Nimănui nu i sa va mai părea că detinutii o duc bine... Apoi...pot fi povestite diverse situatii în care au ajuns tinerii care au comis infractiuni. Pe liceeni i-a pus mereu pe gânduri cazul unui băiat care era în clasa a XI-a la un liceu foarte bun si care a comis, în urmă cu 12 ani, o infractiune pentru care a primit o pedeapsa pe care încă o mai execută...

De obicei, ei reactionează încă de la pedeapsa de o săptămână, mai ales când, în cadrul exercitiului de imaginatie, nu mai au acces la calculator si la telefon mobil. Pedeapsa de a sta un an în camera lor li se pare îngrozitoare, iar varianta unei camere ostile li se pare de neconceput, iar varianta ca în camera aceea să stea cineva 3, 5 sau 10 ani li se pare de-a dreptul de neimaginat. Cazul concret al celui care a executat 12 ani trezeste interesul total pentru mesajul preventiv. De atunci...le puteti spune orice. Nu mai aveti nicio sansă de a deveni plictisitori. Chiar si cei mai reticenti si mai putin atenti la început, vor fi aliatii vostri...

Am văzut si am auzit abordări diferite... Fiecare poate fi eficientă, dacă tinerii devin interesati si responsabilizati. Am atâtea să scriu despre prevenire... Cu greu...mă opresc aici. Stiu că si voi aveti multe idei. Oricum...voi mai reveni... :)

4 comentarii:

  1. Am avut saptamana asta o esperinata destul de trista si anume am avut la consiliere un tanar care a intrat in detentie la 15 ani si a inceput sa povesteasca cum si-a petrecut el 4 ani la rand ziua de nastere in detentie si ce trista a fost.

    RăspundețiȘtergere
  2. Intrebarea de la finalul sedinte a fost "Ce am facut sa merit parinti pe care i-am avut si viata pe care o am.

    RăspundețiȘtergere
  3. In universul in care ne invartim cine suntem noi sa judecam, cine suntem noi ?
    Cel mai mare pacat fata de oameni sau fata de acest copil,pentru ca e un copil, nu este ura, ci indiferenta fata de el. Indiferenta este esenta inumanitatii. Cred ca acest sentiment este cel mai de jos pe care il ofera multi dintre oameni in general si nu facem nimic asteptam sa vine cineva , ceva, sa ne schimpe...Pe cine sa schimbe ?

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred că a face preventie înseamnă exact a nu fi indiferent...

    În ceea ce-l priveste pe tânărul despre care ai povestit, Eli, foarte des se întâmplă să întâlnim astfel de cazuri. Dincolo de tristete si de revoltă, însă, dincolo de ceea ce ar fi putut face sau nu părintii, rămâne ceea ce se poate face acum. Întotdeauna rămâne o doză de sperantă, atât pentru el, cât si pentru altii ca el, dintre care unii au ajuns după gratii, iar altii încă nu, dar ar putea, dacă nu-i ajută nimeni... :)

    RăspundețiȘtergere