Am oprit azi la o benzinărie din Brasov si un angajat s-a grăbit să mă ajute să alimentez. Recunoscându-mă, însă, avântul lui s-a mai domolit. Totusi, s-a apropiat... L-am salutat si i-am zâmbit... I-am înteles ezitarea si i-am respectat atitudinea. Întelegând că n-am să-l dau de gol în fata celor de la benzinărie, a redevenit el însusi si zâmbetul i-a reapărut pe fată. Apoi...a intrat în vorbă cu mine. Am înteles că a găsit acest loc de muncă, plătit binisor, că îsi continuă studiile liceale începute în perioada detentiei, că patronul nu stie nimic despre cazierul său si că e convins că nu ar fi fost angajat, dacă s-ar fi aflat că a fost în penitenciar. Din păcate, omul a fost nevoit să-si reînceapă viata în libertate mintind, chiar si prin omisiune, iar eu i-am fost complice... E putină ipocrizie în toată această idee de reintegrare într-o societate tot mai tepoasă si mă bucur să văd că mai sunt tineri care încă mai reusesc.
Tot astăzi...am întâlnit câtiva tineri de la un liceu... Prevenirea e, întotdeauna, mai eficientă decât recuperarea... Cel putin...asa pare... Nu stiu de ce îmi trec prin minte versurile lui Eminescu: "Alte măsti, aceeasi piesă,/Alte guri, aceeasi gamă". Dintre ei sau dintre altii, unii vor aluneca pe nesimtite, fără să se poată agăta de ceva stabil. Păcat că vor fi nevoiti să simtă duritatea căzăturii si apoi, cu greu, se vor strădui să se ridice... O societate cu modele discutabile, nesigure, cu un sistem de învătământ trist, incapabilă să-i sprijine pe cei aflati în dificultate, se grăbeste să-i respingă pe cei care vor să se întoarcă. Societatea... Hmmm... Societatea suntem noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu