Scrisoare de "afară"

Nici nu stiu cum să încep... Voi lăsa să curgă cuvintele, voi spune ceea ce gândesc acum despre detentie, despre liberare si despre reintegrarea în societate, la rugămintea unui om care a fost alături de mine, sustinându-mă moral când am avut nevoie.

Am fost un detinut într-unul din penitenciarele din Romania... Norocos într-un fel sau altul că am executat mandatul acum...nu de foarte mult timp. Am suferit mult psihic, în sensul că timpul trecea greu, ma gândeam acasă, la familie, la prieteni, la greselile pe care le-am făcut...

În fine...timpul a trecut..m-am eliberat!! Credeam ca totul va fi asa de simplu când voi iesi afară, credeam că toată lumea va fi a mea. Mi-a fost greu la început, când am iesit..îmi era frică că nimeni nu mă va angaja, dar nu a fost asa... Am găsit un loc de muncă, m-am angajat si am început totul de la zero...aveam foarte putine persoane care mă sustineau moral....două persoane, dar îndeajuns ca să mă ridic în picioare si să o iau de la început.

Timpul a trecut, a trecut un an...stăteam în chirie, cu jumătate din ceea ce câstigam trebuia să plătesc chiria, apoi mâncarea...tigările...si gata...se duceau banii. Nu am mai rezistat, mi-am luat inima în dinti si am plecat din tară, pentru că simteam că nu fac nimic si chiar nu făceam nimic... Am vrut mai mult.

Având o cunostintă în străinătate, am cerut o mână de ajutor... Această persoană m-a ajutat, o persoană pe care nu am văzut-o decât de două ori în viata mea m-a primit la ea în casă si mi-a găsit un loc de muncă. Relatiile cu fostii mei tovarăsi le-am păstrat doar telefonic si prin intermediul internetului, dar nu mai mult decât câteva salutări si atât. Multi dintre ei au ajuns acolo unde am fost si eu, dar asta nu e problema mea, cum nu a fost problema lor când am fost eu arestat. Acum, după 2 ani si ceva de când am iesit, încă mai visez noaptea că sunt închis si, de fiecare dată când mă trezesc, încep ziua fericit că nu a fost decât un vis... Parcă pe zi ce trece pretuiesc mai mult ceea ce mă înconjoară. Asta îmi aminteste de vorbele cuiva: "De fiecare dată când intru în penitenciar, mă bucur că sunt un om liber...", vorbe spuse de un angajat al penitenciarului.

Nici nu mai stiu ce să vă mai spun...mi-am descărcat sufletul putin... Acum trebuie să închei. Sunt un om liber, dar am responsabilităti. Mă asteaptă munca la bucătărie. Da, uitasem să vă spun... Muncesc si câstig atât cât am nevoie. Îmi place aici unde sunt si nu m-as întoarce în România, decât în vizită.

Cosmin