Un blog al celor care se preocupă de (re)integrarea socială si de prevenirea marginalizării.

duminică, 16 ianuarie 2011

Rezultate???

De-a lungul celor 2 anisori de lucru cu tinerii proveniti din institutii, au fost momente când m-am gândit dacă încercarea de a ajuta un beneficiar în procesul de integrare este cu adevărat benefică. Deseori m-am simtit descurajată de lipsa rezultatelor pe care le vedeam în urma interventiilor. Am gustat câteva momente de frustrare când am recunoscut că oricât de mult as face, ei nu se vor schimbati. Mai mult decât atât, a trebuit să mă obisnuiesc cu ideea că de multe ori rezultatele nu le putem vedea imediat, ele fiind pe termen lung...

Într-una din zile, nemultumită de cum a decurs o consiliere, un bun prieten mi-a spus o poveste care mi-a schimbat un pic optica legată de asteptările pe care ar trebui să le am...

Un om se plimba pe malul mării, când a ajuns la o portiune de plajă unde se aflau esuate o multime de stele de mare. La un moment dat, a văzut o fetită ridicând câte o stea de mare si aruncând-o înapoi în apă. Mirat, omul nostru spuse:"Vai, cum poti să crezi că le vei salva pe toate? Sunt asa de multe."Fata zambi si zise: "Stiu. Dar pot sa o salvez pe asta." Si aruncă o stea înapoi in mare. "Si pe asta" si mai arunca înca una în mare, "si pe asta, si pe asta..."

12 comentarii:

  1. S-a liberat un detinut... Investisem mult în el, din punct de vedere profesional. Era recidivist si îmi doream să-l văd schimbat. Vorbisem chiar pentru un loc de muncă... Ei bine...omul nu s-a dus să se angajeze, desi promisese... Eram încă la început si dezamăgirea mi se citea pe fată... Un bun prieten, crestin, mi-a spus că fostul detinut se va reintegra...atunci când Dumnezeu va dori asta. Să nu mă împăunez eu cu "salvarea" lui si nici să nu mă amărăsc pentru esecul său... Avea dreptate. Cine suntem noi? Nu trebuie să ne asumăm tot parcursul unui om. Lui ce îi mai rămâne? Mi-am însusit de câtiva ani ideea că sarcina noastră, a celor care lucrăm cu persoane private de libertate (mă refer la noi, dar fiecare poate lua ce doreste) si cu persoane liberate din penitenciar, nu este să-i facem pe fostii infractori cetăteni cinstiti, ci să le dăm posibilitatea să devină astfel. În rest, e nevoie de multă motivatie pentru schimbare. Noi o putem stimula, putem să-l ajutăm pe om să-si analizeze viata si să o vadă si din altă perspectivă, să acumuleze cunostinte, să vadă si un alt mod de relationare, să-si reconsidere atitudinile si conduita, să-si asume responsabilităti, dar nimic nu putem face în locul lui. Nici nu ar fi util, pentru că întreg procesul de reintegrare socială este, de fapt, o asezare a responsabilitătii la locul ei.

    RăspundețiȘtergere
  2. Este un proverb care imi place si care mi se pare ca se potriveste bine la ce discutam: POTI DUCE CALUL LA APA DAR NU IL POTI FORTA SA BEA APA...asta va trebui sa o faca singur...

    RăspundețiȘtergere
  3. hop si io, m-a inspirat titlul Evei...

    apropos de rezultate
    zilele trecute, im timpul unei sedinte de "terapie" cu un baietel autist, am avut o scurta conversatie cu mama acestuia, deoarece eram amandoua surprinse de faptul ca baiatul statuse pe scau in dreptul mesei unde eu ii pregateam o jucarie noua(o cutie cu niste mingi) si a avut rabdarea de a astepta sa i-o dau dupa care s-a jucat linistit cu ea vre-o 20 de min(!!!!!) timp in care mama imi amintea de primele noastre intalniri...Acum doi ani, baiatul avea 7 ani, a intrat in sala un pustiulica blondut pe care nu il puteai scapa efectiv din mana ca arunca tot ce prindea si care nu putea fi oprit din mers. Deci nu stia sa stea jos, sa se joace sau sa se opreasca macar pt cateva secunde.... am crezut ca nu vom putea lucra cu el nu aveam spatiu edecvat, specialisti.... solutiile extreme si ciudate au venit pe rand.... era stanjenitor pentru mine, mama si colge oarecum, lucram pe saltea intr-un tarc improvizat din scune... eu luptandu-ma cu copilul care se zbatea si plangea refuzand sa stea jos, una din colege discutand si calmand mama care era vizibil impresionata si cateodata intervenea o a treia persoana pt a-i distrage atentia copilului sau sa ma ajute sa-l tin....
    Acum toate astea parca nici nu s-au intampat, sta jos pe orice scaun atunci cand i se cere a invatat ce inseamna “nu”, mananca la masa singur daca i se da ocazia, iar din cand in cand ne uimeste aratand cate o jucarie sau raspunzand la nume. Pentru noi REZULTATE ENORME dupa doi ani de progrese treptate.
    Rezultatele vin ... in timp, sub o forma sau alta ceea ce trebuie invatat se invata, insa tine de noi sa ne oprim si sa ne acordam ragazul de a le observa .

    RăspundețiȘtergere
  4. ...si să folosim corect micrometrul. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Aveti foarte mare dreptate si va inteleg insa indiferent cat de mult ne implicam intr-un domeniu si oricat de mare este efortul, la sfarsitul zilei toti suntem oameni si nu Dumnezeu. Sunt convins ca este foarte greu sa obtii rezultate "cu forta" indiferent pe cine ai vrea sa ajuti si in ce fel. Ideal ar fi ca omul sa deschida ochii si sufletul si sa vrea si sa ceara acel ajutor insa cum nu traim intr-o lume ideala acest lucru nu este mereu posibil si indiferent daca omul acela isi va da seama mai tarziu sau nu el va sti si nu va putea nega niciodata ca macar a fost o persoana langa el, a incercat si cel mai important careia i-a pasat de el.

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa e. Nu trăim într-o lume ideală, dar nici noi nu suntem perfecti. :))))

    De negat, poate nega... De asemenea, sunt oameni care nu-si dau seama niciodată sau o fac foarte târziu. Cum ziceai: nu suntem într-o lume ideală. Dacă reusesti, totusi, să-ti păstrezi dorinta de a-l ajuta să facă ceva bun pentru el, dacă-ti păstrezi mereu optimismul pedagogic sau terapeutic, poti fi considerat naiv, dar esti omul potrivit pentru a lucra în reintegrare socială. Cineva care nu mai crede în sansa unui om, e bine să facă altceva. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Bineinteles ca poate nega dar nu cu constinta impacata ca este adevarul. Si da ai foarte mare dreptate sa crezi cu adevarat in ceva si sa ai vointa sa faci acel lucru pana la capat cum trebuie este foarte important mai ales cand lucrezi cu oameni si adaugi la bazele lor pentru un viitor mai bun.

    RăspundețiȘtergere
  8. "...nu cu constiinta împăcată." Hmmm... Cât de usor îsi poate adormi omul constiinta!

    RăspundețiȘtergere
  9. @Miha: Eu sincer apreciez ceea ce voi faceti pentru beneficiarii vostrii. Este o munca grea care presupune muuultaaa rabdare si perseverenta. Din pacate nu lupti doar cu un caracter ci si cu o dizabilitate, care e greu de controlat...DAR NU IMPOSIBIL!

    @Vlad: Apropo de constiinta... Din pacate, suntem experti in a ne anihila constiinta, suntem experti in a cauta argumente pro alegerilor noastre proaste!

    RăspundețiȘtergere
  10. si pana la urma, noi inacrecam sa jutam, acceptarea,negarea sau recunosterea ajutorului NU cred ca ne aduc satisfactie ci doar rezultatele, care cum ziceam, vin atunci cand trebuie sa vina, fiecare om isi invata lectiile atunci cand este el pregatit, nu cand vor altii.

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Miha

    Corect. Important e ca omul să reusească. Nu are pentru ce să fie recunoscător unor oameni care-si fac meseria.

    RăspundețiȘtergere
  12. Pentru un om care a fost obisnuit să comită infractiuni, căci eu la un astfel de om mă refeream, e important să discearnă între bine si rău, între ceea ce îi este cu adevărat folositor si ceea ce îl amăgeste. Dar pentru cine nu e?

    RăspundețiȘtergere