Un blog al celor care se preocupă de (re)integrarea socială si de prevenirea marginalizării.

luni, 3 ianuarie 2011

Reintegrare socială-prima pagină

O fi revistă, n-o fi? Probabil că nu, dar în acest moment asa simt că-i stă bine să o/îl denumesc. Până la urmă, nu contează denumirea, ci ceea ce îti doresti atunci când începi un demers de acest gen. Ce îmi doresc? Deocamdată...să exprim ideile pe care le am cu privire la reintegrarea socială, să receptionez alte idei, să primesc si să dăruiesc experientă profesională.

Cred că (re)integrarea socială e un vis al multora dintre cei din diverse institutii/organizatii care se preocupă de cei ajunsi la marginea societătii. Eu lucrez într-un penitenciar si am întâlnit diverse persoane, multe dintre ele venite de la granita civilizatiei.

Nu stiu de unde m-am urnit spre acest domeniu, dar nu cred că e întâmplător. Ceea ce îmi amintesc foarte bine, a fost vizita la un centru pentru minori din Cluj, în perioada studentiei. Acolo...am văzut un copil, cu vârsta de aproximativ 12 ani, după gratii. Nu stiu ce căuta el acolo si nici de ce erau acele gratii. Poate că ele înlocuiau oamenii. Mda... De multe ori, gratiile înlocuiesc oamenii... Poate că, dacă acolo ar fi fost unul sau mai multi psihologi/asistenti sociali, dacă, la momentul potrivit, copilul ar fi avut parte de părinti buni, de educatori dedicati, dacă, dacă, dacă..., da, poate că...acele gratii s-ar fi volatilizat. Ei bine, gratiile acelea si copilul dintre ele m-au impresionat până în străfundul sufletului. Am vrut să scriu o poezie, dar am renuntat si bine am făcut. Poate că mi-as fi exprimat tulburarea si cu asta as fi rămas. La urma urmei, nu simtirea mea conta, ci realitatea în sine... Ceea ce a încoltit în sufletul meu, fără să-mi dau seama, a răsărit atunci când pasii mi s-au îndreptat spre Penitenciarul Codlea. După 14 ani de când am intrat pentru prima dată pe poarta institutiei în care lucrez si astăzi, după ce ani de zile am încercat si uneori am si reusit colaborarea cu diverse alte institutii de reintegrare socială, deschid acest blog si îi invit pe toti colaboratorii nostri din comunitătile brasoveană, codleană si din toată tara, să scrie, să citească si să participe la schimbul de idei pe această temă extrem de sensibilă.

Dragi colegi, stiu că de multe ori ne pasă mai mult de soarta celor cu care lucrăm, decât le pasă lor... Uneori este frustrant si de multe ori nu avem parte de supervizare (în sensul de consiliere psihologică profesională), ori de intervizare, dar ne putem fi sprijin unii altora, pentru a ne păstra profesionisti vii. Blogul acesta poate fi un instrument util. Să-l folosim! :)

8 comentarii:

  1. Felicitări pentru inițiativă! Apreciez în mod deosebit modul în care ați ales să concentrați resurse pentru proiectul și cauza aceasta pe care dvs. o cunoașteți foarte bine, prin intermediul acestui blog, revistă sau site cu (posibili) autori multipli. Chiar dacă eu incă nu știu ce doriți de la colaboratori (adică de la mine), îmi exprim susținerea atât pentru cauza pe care ați prezentat-o în mod credibil în primul articol postat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce astept? Să scriem, să comentăm si să ne citim, să închegăm o comunitate profesională.

    RăspundețiȘtergere
  3. salutari si felicitari.
    ne vom vedea si aici ... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. De multe ori cuvintele noastre devin gratii pentru unii din jurul nostru...Atitudinea cu care le venim in intampinare ii sufoca si-i arunca mai jos, in "groapa" societatii din care cu greu incearca sa se inalte...
    Viata nu se grabeste...ea isi vede de drum cu calm si demnitate, oferindu-ne sanse multiple de a deveni mai buni...mai constienti ca putem fi de ajutor, nu doar sa asteptam ajutorul...
    Felicitari pentru initiativa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cuvintele pot fi gratii, dar pot fi si chei. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Felicitari pentru initiativa! La cat mai multe postari interesante! :)

    RăspundețiȘtergere