Un blog al celor care se preocupă de (re)integrarea socială si de prevenirea marginalizării.

duminică, 23 ianuarie 2011

Poveste cu final fericit...

Zilele trecute am fost contactat pe net de o persoană care s-a liberat de multi ani dintr-un penitenciar românesc... Nu mai tinea minte foarte multe dintre cele întâmplate în perioada detentiei, nici eu nu-mi aminteam numele lui si nici nu puteam să-l asociez cu un chip, dar stia că a fost sprijinit...

Am înteles din nou si din nou că uneori contează atât de mult câteva cuvinte... Contează chiar si necuvintele, doar să stie omul că esti acolo si că-l asculti... Stiu că se întâmplă să nu ne vedem rezultatele muncii si că unii dintre noi îsi găsesc cu greu hrană pentru motivatie... Totusi, dragi colegi, această hrană există... O găsim în interiorul nostru, în credinta pe care o avem si în interactiunea cu oamenii. Indiferent ce ar spune statisticile cu privire la recidivă, e importantă fiecare "stea de mare" care ajunge acolo unde îi este locul.

Din păcate, integrarea profesională e foarte dificilă în România, atât pentru cei care au fost în detentie, cât si pentru ceilalti. Unul dintre cei care au plecat din tară ne-a scris. Spre deosebire de altii, nu a mai comis infractiuni...

Un astfel de om a părăsit România având asupra lui 200 de euro împrumutati si o geantă de voiaj. Ajuns în Madrid, a dormit trei nopti sub cerul liber si a suferit de foame...până când...un alt român, necunoscut atunci, dar prieten bun în prezent, l-a ajutat să se angajeze în constructii. Nu i-a cerut nimic pentru ajutorul dăruit, dar l-a îndemnat ca, la rândul lui, să ajute si el pe cineva...

Acum, omul nostru are o meserie stabilă. Lucrează la o fermă, câstigă 900 de euro pe lună, a cunoscut iubirea vietii lui si are o familie frumoasă, plină de viată, după cum el însusi ne spune...

În România era sărac si mereu tentat spre noi infractiuni, în Spania e un om la locul lui. Nu a uitat promisiunea făcută si, la rândul său, a ajutat o familie abia venită. Nu pot decât să mă bucur pentru el. Are o poveste demnă de a fi pusă pe hârtie. Si, ca orice poveste frumoasă, îi doresc să aibă si nelipsitul "au trăit fericiti până la adânci bătrâneti".

6 comentarii:

  1. O steluta aruncata inapoi in mare...

    RăspundețiȘtergere
  2. Din fericire, e o stelută cu vointă si cu putere de a intra în mare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Un feedback ca asta ma energizeaza....

    RăspundețiȘtergere
  4. Si un exemplu concret ca marea te primeste daca ii respecti organizarea si regulile... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. ...si chiar dacă-l împinge pe om spre mal, el poate găsi în sine splendida încăpătânare de a rămâne liber. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. pentru multi dintre ei este o usurare sa iasa, undeva, unde nimeni nu-i cunoaste isi pot incepe viata fara acea eticheta, care de multe ori e folosita fara vreun motiv anume, numai sa umileasca si sa-l ingenungheze

    RăspundețiȘtergere