Povestea din Spatele Chipului (3)

Cu toții putem avea anumite impresii despre ”copiii de la casa de copii”. Alteori identificăm prejudecăți sau rețineri. Puțini dintre noi însă cunosc cu adevărat poveștile din spatele chipului unor astfel de copii. Aceasta mi s-a întâmplat și mie.  Când am stat în fața provocării să încep să lucrez cu această categorie, mi-am pus sincer întrebarea: ”Voi face față? Nu am cunoscut și lucrat niciodată cu tineri orfani”. În timp, pe măsură ce am cunoscut POVESTEA din spatele chipului am înțeles că noi, ”cei din familii obișnuite” habar nu avem prin ce au putut trece astfel de copii. De aceea, această campanie se dorește a aduce la cunoștința publicului larg puțin din… hai să spunem, doar poveștile triste ale multora pe care i-am cunoscut personal.

Mulți dintre tinerii care apar în aceste povestiri sunt acum … mari. Unii sunt studenți la prima sau chiar a doua facultate. Poveștile sunt inspirate chiar din relatările lor. Din dorința de confidențialitate anumite nume de persoane sau locații au fost intenționat ascunse sau schimbate.

Astazi va prezentam "al treilea episod" al acestei campanii.

 Doar o fată de la casa de copii…

Mă întorceam spre Complex când un băiat se uită lung spre mine și spuse ceva ce n-am înțeles… dar ceva îmi spunea că poate nici n-ar trebui…  Mi-am continuat drumul uitându-mă din când în când înapoi. Din nefericire continua să vină după mine. După puțin timp m-a ajuns din urmă și m-a oprit. Mi-a spus că îi place de mine și că i-ar plăcea mult dacă i-aș da o șansă să fim prieteni…  Era pentru prima dată când un băiat mi-a spus că îi place de mine.  Nu știam ce să cred? Ce să-i placă la mine? N-am haine frumoase și nici noi, așa cum au colegele mele. Revăd și acum ziua când una dintre colege s-a apropiat de mine și mi-a spus: ”de unde-ți iei fată hainele ăstea… parcă ai fi de la o casă de copii… ”. Nu a auzit când am murmurat…”chiar sunt de la o casă de copii”. Sau o alta mi-a spus deunăzi: ”fato, mai pune și tu ceva culoare pe tine că murim de depresie cu toții aici”. Nici acum nu înțeleg ce a vrut să spună. Ce să placă un băiat la mine? Unii îmi spun că sunt prea scundă… alții îmi spun că ar trebui să mai slăbesc puțin…

Am bâlbâit ceva de genul ”nu am timp, mă așteaptă examene importante” și am grăbit pasul. Se uita încă lung spre mine. La un moment a continuat să mă urmărească dar de la distanță… Inima începea să bată mai repede ca de obicei? Ce vrea acest băiat de la mine? Pare drăguțel și se exprimă bine. Parcă este mai timid decât ce văd eu pe stradă dar plin de inițiativă se pare… Și atunci gândurile mele au înghețat. ”NU POT MERGE LA CĂMIN ACUM PENTRU CĂ VA AFLA… CĂ SUNT DOAR O FATĂ DE LA CASA DE COPII.”