Un blog al celor care se preocupă de (re)integrarea socială si de prevenirea marginalizării.

joi, 27 iunie 2013

Povestea din Spatele Chipului (5)

Cu toții putem avea anumite impresii despre ”copiii de la casa de copii”. Alteori identificăm prejudecăți sau rețineri. Puțini dintre noi însă cunosc cu adevărat poveștile din spatele chipului unor astfel de copii. Aceasta mi s-a întâmplat și mie.  Când am stat în fața provocării să încep să lucrez cu această categorie, mi-am pus sincer întrebarea: ”Voi face față? Nu am cunoscut și lucrat niciodată cu tineri orfani”. În timp, pe măsură ce am cunoscut POVESTEA din spatele chipului am înțeles că noi, ”cei din familii obișnuite” habar nu avem prin ce au putut trece astfel de copii. De aceea, această campanie se dorește a aduce la cunoștința publicului larg puțin din… hai să spunem, doar poveștile triste ale multora pe care i-am cunoscut personal.

Mulți dintre tinerii care apar în aceste povestiri sunt acum … mari. Unii sunt studenți la prima sau chiar a doua facultate. Poveștile sunt inspirate chiar din relatările lor. Din dorința de confidențialitate anumite nume de persoane sau locații au fost intenționat ascunse sau schimbate.

Astazi va prezentam al cincilea "episod" al acestei campanii.


Așteptare
 
"Au trecut aproximativ 6  luni de cand am fost mutată într-un nou centru. Nici până în ziua de azi nu am înțeles de ce a trebuit să vin aici.  Am lăsat în urmă o grămadă de oameni dragi și multe amintiri frumoase.
Chiar dacă nu au fost mereu cele mai bune condiții, mi-e dor de tot ce era acolo dar cel mai tare îmi lipsește Mami. Ea era persoana cu care petreceam cel mai mult timp și mă bucuram ori de câte ori era tura ei, era persoana care mă asculta și uneori îmi lua partea. Atunci când am plecat a fost tristă, m-a îmbrățișat și mi-a promis că va veni să mă viziteze.
După primele 3 săptămâni am făcut rost de un telefon și am sunat-o. I-am reamintit de promisiunea ei de a mă vizita iar ea mi-a spus că va veni în curând numai că atunci era puțin ocupată.
Pentru că eu nu am telefonul meu, încerc le ajut pe doamnele de la noul cămin iar ele drept răsplată mă lasă să o sun pe Mami cel puțin o dată la două săptămâni… Incerc sa fiu foarte harnică de aceea fac orice: ajut la spălătorie, mătur, fac curat în curte  și ajut doamnele să se îngrijească de colegii mai neputincioși. [...]


Azi se împlineşte un an de când sunt aici dar Mami încă nu a ajuns să mă vadă iar în ultima vreme răspunde din ce în ce mai rar, trebuie să fie tare ocupată…dar eu încă o aștept!
"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu