De un an si câteva luni sunt voluntar la Fundatia Rafael... Obisnuit, timp de 15 ani, la locul de muncă, să lucrez pe feedback negativ, nu am asteptat să primesc... Voluntariatul, însă, îti dăruieste cât nu visezi... Cele mai frumoase daruri vin din gesturile copiilor, din inocenta si din firescul lor...
În timpul unei activităti de ludoterapie, aflând că e ziua de nastere a unui băietel cu sindromul Down, l-am strigat pe nume si l-am întrebat câti ani a împlinit... Preocupat încă de joc, mi-a răspuns într-o doară... Când, însă, i-am urat "La multi ani!" a urmat transformarea: chipul lui rotunjor s-a umplut de zâmbet, piciorusele s-au arcuit, animate de o atât de sinceră veselie, mâinile lui s-au deschis ca bratele divine si s-a îndreptat cu pasi repezi spre mine...cuprinzându-mă într-o îmbrătisare care toată bucuria copilăriei o păstra, dăruind-o în acelasi timp...
Nimic mai plin de vitalitate decât zâmbetul unui copilas... Din fericire, acesta este doar un exemplu... Fundatia Rafael e un izvor de viată, e entuziasmul si profesionalismul angajatilor, e dorinta persoanelor cu dizabilităti de a trăi firesc, e spatiul în care îsi duc lupta acesti oameni condamnati să fie eroi veseli si darnici, e locul în care, oricât ai dărui, rămâi dator.
Dacă nu credeti, veniti si voluntariati! Veti deveni dependenti de asta. Dacă timpul nu vă permite, legati-vă gestul altruist de sustinerea financiară a Fundatiei Rafael sau a altei fundatii care se preocupă de persoanele cu dizabilităti si el se va transforma în cea mai firească nevoie de a rămâne alături de acesti oameni!
Încercati! Din egoism, din pur egoism... Veti primi înmiit. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu