Proiectul "Psihologia pentru toti" a prilejuit o dezbatere despre prietenie, amicitie, camaraderie, parteneriat/tovărăsie... După o initială infectare cu virusul "tovărăsie", mintile s-au destelenit si păreri foarte nuantate au început să răsară...
Dacă prietenia presupune dăruire de sine, prezentă de calitate în viata cuiva, autodezvăluire, încredere, loialitate, a fi tu însuti, chiar si atunci când pari penibil, implicare profundă, personală, caldă si binefăcătoare, amicitia este relaxată, veselă, iar asteptările sunt mai degrabă acelea de a te simti bine în preajma cuiva, de a te molipsi de bună dispozitie si de a socializa cu niste persoane plăcute. Camaraderia implică aderarea la un tel comun, încredere, devotament, curaj, iar "tovărăsia", atât de des invocată în mediile infractionale (comunistii, precum se stie, au fost tovarăsi în comiterea unei sume de infractiuni), se raportează în general la interese comune, ca si parteneriatul. Dacă telurile si împreună trăirile sunt trainice în prietenie si în camaraderie, cele mai puternice dintre trăiri, centrarea pe interese face ca relatia de parteneriat/tovărăsie să fie dependentă de păstrarea caracterului comun al intereselor. Cineva poate porni la drum cu o altă persoană, mânati amândoi de interese comune, dar pe cale interesele lor pot să se despartă, odată cu fărâmitarea parteneriatului informal...
Nu putem fi prieteni cu multi oameni, nici amici nu putem avea foarte multi, camarazi vreo câtiva, parteneri/colegi/tovarăsi destul de multi... De fiecare dintre aceste relatii avem nevoie. Uneori migrăm dinspre parteneriat spre prietenie si, dacă găsim oameni alături de care să vibrăm, ajungem si rămânem în aceasta, alteori rămânem la stadii de simple cunostinte, parteneri/tovarăsi/colegi, amici... Esential e să definim cu claritate tipul de relatie. Dacă unei relatii bazate pe interese pragmatice, uneori utile si comune, îi spunem prietenie, nu e de vină cel ale cărui interese se despart apoi de cele pe care noi le urmărim, ci e responsabilitatea noastră să limpezim apele. Fiecare relatie poate evolua, dar nu ajută cu nimic să o botezăm cu un nume care nu e al ei. "Tovărăsia", atât de des pomenită ca fiind sinonimă cu prietenia, mai ales în medii infractionale sau în proximitatea acestora, aduce cu ea o confuzie si prea mult interes personal într-o relatie în care devotamentul e esential.
Ceea ce în mediul social firesc se numeste parteneriat si presupune o relatie în care oamenii sunt corecti cu ceilalti si corecti unul fată de celălalt, în mediul infrational se numeste "tovărăsie" si, adeseori, presupune o relatie în care interesele partenerilor sunt incorecte fată de ceilalti, dar cu pretentia că interesele lor reciproce sunt corecte, ceea ce e foarte putin probabil, căci devotamentul răsare acolo unde există si un caracter sănătos. E aproape de necrezut ca un partener care obisnuieste să fie necinstit cu ceilalti să înceapă să fie cinstit chiar cu un tovarăs alături de care face ceva necinstit.
Prin urmare, pentru relatii precum camaraderia si prietenia, avem nevoie să începem prin a ne clădi singuri si a căuta frumosul din ceilalti. Nu e întotdeauna usor, dar bucuria presărată pe drum e o suficientă pentru a ne îndemna să (re)începem de acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu