Cred că simpla mărire a pedepselor ar fi o măsură ineficientă si destul de primitivă. Primul efect ar fi supraaglomerarea penitenciarelor. Unii s-ar speria, dar nu atât de mult încât să nu mai comită infractiuni.
Nu sunt jurist, nu am cunostinte de drept, asa că îmi dau si eu cu părerea. Eu as face două propuneri, dacă mi-ar cere cineva opinia. :))))
1) Pedeapsa cu închisoarea pe viată să nu mai permită liberarea conditionată. 2) Să se mărească pedepsele, în paralel cu micsorarea anului juridic, în conditiile în care liberarea este cu adevărat conditionată.
Argumentele pentru prima propunere ar fi următoarele: -cei care au condamnare pe viată si se liberează conditionat la o vârstă înaintată au sanse extrem de mici să se mai integreze. De obicei, familiile se îndepărtează de ei, multi dintre cei din fam. lor mor sau îi uită, nu mai au posibilitatea să se încadreze profesional, nu au venit, de pensie nu poate fi vorba... -ideea de închisoare pe viată ar avea un rol descurajator pentru cei tentati să comită infractiuni grave. Nu e un argument forte, dar merită să fie luat în seamă. -martorii ar avea mai mult curaj să spună adevărul, dacă ar sti că omul care a comis infractiunile acelea grave nu se va întoarce să se răzbune.
Pentru a doua propunere, am următoarele argumente: -pedepsele mărite ar avea efect descurajator asupra celor care ar fi tentati să comită infractiuni. -micsorarea anului juridic, să zicem la 4 luni, ar permite ca detinutii interesati de reintegrare să se libereze mai repede, iar ceilalti să execute încă multi ani. -liberarea conditionată ar însemna, cu adevărat, punerea si asumarea unor conditii. În cazul nerespectării lor, asta însemnând inclusiv comiterea de noi infractiuni, s-ar întoarce în detentie si ar mai avea mult de executat, fie prin revocarea liberării conditionate, fie prin adăugarea ei la pedeapsa nouă.
Propuneri si argumente pro si contra mai sunt destule, dar le las si în seama voastră. De dragul dezbaterii, bineînteles, că alte efecte nu vor avea. :)))) Vorbim si noi... :))))
Din punctul meu de vedere, inasprirea pedepselor inseamna nu doar cresterea lor, ci si mult mai multa strictete, diminuarea drepturilor si mai putina libertate de miscare a pepeleilor.
intrebarea este de fapt : prima si cea mai importanta conditionare a unui om pentru a savarsi infractiuni sau nu este data de teama sanctiunii ce i se pregateste ? adica, de frica unei pedepse mai aspre sa se abtina / gandeasca de 2 ori inainte ? gresesc ? parca acest principiu l-am mai citit undeva in cartile de istorie ... franta ? inchizitie ? nu mai stiu exact ... noi oare, ne apropiem de 2012 sau ne departam ? hai sa gandim si altfel, ce ziceti ? :)
Ca sa raspund la intrebarea postata pe blogg o sa spun ca nu, inasprirea pedepselor nu ar duce la scaderea numarului de infractori si infractiuni. Tinand cont de situatia in care se afla tara noastra este foarte probabil ca numarul de infractiuni sa creasca, in special al celor economice. Si ca urmare am avea tot mai multe persoane condamnate la ani grei pentru tot felul de furturi, de la cazane la gaini.... Poate ar trebui sa cautam si sa gasim un alt sistem de pedepse. In unele tari functioneaza foarte bine munca in folosul comunitatii, o situatie castig-castig dupa parerea mea. Poate s-ar construi mai usor autostrazi in Romania si poate am avea o tara mai curata.
Asa e... De cele mai multe ori, infractorii care ajung după gratii actionează sub impulsul momentului, după principiul "fie ce-o fi", pe un fond atitudinal proinfractional si fără să reflecteze asupra propriilor destine, ori asupra consecintelor gesturilor lor.
Era o intrebare nascuta in urma unei discutii polemice cu cineva... Nici eu nu cred ca inasprirea pedepslor ar contribui la scaderea numarului persoanelor care comit fapte ilegale...
Munca în folosul comunitătii, utilizată cu succes în alte state, ca alternativă la pedepsele cu închisoarea, are avantaje, dezavantaje si limite. Cred că e mai utilă în ceea ce-i priveste pe nerecidivistii cu infractiuni mai usoare.
Bine, ar mai fi justitia restaurativă, dar încă suntem în epoca de piatră...din acest punct de vedere.
Exista o latura a statisticii care se numeste statistica morala si care atribuie criminalitatii o cauza sociala. Cercetarile au aratat ca exista o constanta a criminalitatii, vezi Quetelet, intemeietorul acestei discipline. Prin urmare, adeptii acestei abordari au constatat ca, de-a lungul timpului, fenomenul infractionalitatii s-a mentinut intre anumite limite. Prin urmare, pedepsele mai mari nu ar schimba prea mult situatia. Trebuie mentionata si ideea ca un comportament infractional se supune organizarii societatii in cauza, asa incat avand in vedere starea de degradare morala a poporului roman, e putin probabil sa existe vreo influenta asupra tendintelor infractionale. Pe de alta parte, s-a constatat ca a aparut un fenomen de DEPENALIZARE a infractiunilor, in sensul ca infractiunile cu cea mai mare frecventa nu mai sunt atat de dur sanctionate si, prin urmare, tendinta institutiilor de judecata este de a oferi pedepse mai mici. In acelasi timp, apar noi infractiuni care sunt sanctionate strict, nu doar penal, ci si de actorii sociali. Daca mai luam in considerare si faptul ca in grupurile de tineri de la colt de strada puscaria a capatat importanta stagiului militar de pe vremuri, e limpede ca o condamnare cu inchisoarea nu mai e un eveniment atat de grav... Am incercat si o scurta incadrare teoretica, sper sa nu derajeze pe nimeni...Oricum, problema e mult prea ampla si generala.
Teoria nu strică niciodată, dacă nu rămâne seacă. Nu e cazul, în ceea ce te priveste. :)
Durkheim, la rândul său, privea existenta crimelor în societate ca pe un fenomen normal, în sensul că o societate în care lipseste crima nu există. ”Nu poate exista o societate în care indivizii să nu se abată mai mult sau mai putin de la tipul colectiv”. Totusi, tipul "crimelor" variază de la o societate la alta si de la o perioadă istorică la alta. Se pare că efectul crimelor asupra mentalului colectiv are efecte relativ constante, adică oamenii au o tendintă constantă de a se raporta la crime, chiar dacă gravitatea acestora e diferită.
Depenalizarea e, cu adevărat, o tendintă în societătile în care furtul, de exemplu, nu are efecte grave. Pedepsele alternative si aplicarea principiilor justitiei restaurative sunt binevenite.
Tendinta de a da pedepse mai mici poate fi benefică, dar as opta pentru diminuarea anului juridic, asta însemnând responsabilizarea condamnatului, cresterea perioadei de libertate conditionată.
Grea întrebare, Eva! Nu se încumetă oamenii să răspundă. Dacă se întâmplă.. si răspunsul este gresit? :))
RăspundețiȘtergereCred că simpla mărire a pedepselor ar fi o măsură ineficientă si destul de primitivă. Primul efect ar fi supraaglomerarea penitenciarelor. Unii s-ar speria, dar nu atât de mult încât să nu mai comită infractiuni.
RăspundețiȘtergereNu sunt jurist, nu am cunostinte de drept, asa că îmi dau si eu cu părerea. Eu as face două propuneri, dacă mi-ar cere cineva opinia. :))))
1) Pedeapsa cu închisoarea pe viată să nu mai permită liberarea conditionată.
2) Să se mărească pedepsele, în paralel cu micsorarea anului juridic, în conditiile în care liberarea este cu adevărat conditionată.
Argumentele pentru prima propunere ar fi următoarele:
-cei care au condamnare pe viată si se liberează conditionat la o vârstă înaintată au sanse extrem de mici să se mai integreze. De obicei, familiile se îndepărtează de ei, multi dintre cei din fam. lor mor sau îi uită, nu mai au posibilitatea să se încadreze profesional, nu au venit, de pensie nu poate fi vorba...
-ideea de închisoare pe viată ar avea un rol descurajator pentru cei tentati să comită infractiuni grave. Nu e un argument forte, dar merită să fie luat în seamă.
-martorii ar avea mai mult curaj să spună adevărul, dacă ar sti că omul care a comis infractiunile acelea grave nu se va întoarce să se răzbune.
Pentru a doua propunere, am următoarele argumente:
-pedepsele mărite ar avea efect descurajator asupra celor care ar fi tentati să comită infractiuni.
-micsorarea anului juridic, să zicem la 4 luni, ar permite ca detinutii interesati de reintegrare să se libereze mai repede, iar ceilalti să execute încă multi ani.
-liberarea conditionată ar însemna, cu adevărat, punerea si asumarea unor conditii. În cazul nerespectării lor, asta însemnând inclusiv comiterea de noi infractiuni, s-ar întoarce în detentie si ar mai avea mult de executat, fie prin revocarea liberării conditionate, fie prin adăugarea ei la pedeapsa nouă.
Propuneri si argumente pro si contra mai sunt destule, dar le las si în seama voastră. De dragul dezbaterii, bineînteles, că alte efecte nu vor avea. :)))) Vorbim si noi... :))))
Din punctul meu de vedere, inasprirea pedepselor inseamna nu doar cresterea lor, ci si mult mai multa strictete, diminuarea drepturilor si mai putina libertate de miscare a pepeleilor.
RăspundețiȘtergereintrebarea este de fapt : prima si cea mai importanta conditionare a unui om pentru a savarsi infractiuni sau nu este data de teama sanctiunii ce i se pregateste ? adica, de frica unei pedepse mai aspre sa se abtina / gandeasca de 2 ori inainte ? gresesc ?
RăspundețiȘtergereparca acest principiu l-am mai citit undeva in cartile de istorie ... franta ? inchizitie ? nu mai stiu exact ...
noi oare, ne apropiem de 2012 sau ne departam ?
hai sa gandim si altfel, ce ziceti ?
:)
Si răspunsul tău, Paul? :)
RăspundețiȘtergereInchizitie? Eva, pune lemne pe foc, că avem un vrăjitor de ars pe rug... :))))
RăspundețiȘtergereLa cine va referiti?
RăspundețiȘtergereLa mine sau la Flower Power?
RăspundețiȘtergereMă refeream la un vrăjitor ipotetic, dar, dacă insisti... :))))))))))
RăspundețiȘtergereGluma-i glumă... Poate ar fi, totusi, interesant să se ducă măcar o dată discutia până la sfârsit. :)
RăspundețiȘtergereAsprirea pedepselor nu cred ca ar micsora numarul infractorilor.
RăspundețiȘtergereOamenii incep sa gandeasca abia dupa...daca gandesc!
Ca sa raspund la intrebarea postata pe blogg o sa spun ca nu, inasprirea pedepselor nu ar duce la scaderea numarului de infractori si infractiuni. Tinand cont de situatia in care se afla tara noastra este foarte probabil ca numarul de infractiuni sa creasca, in special al celor economice. Si ca urmare am avea tot mai multe persoane condamnate la ani grei pentru tot felul de furturi, de la cazane la gaini.... Poate ar trebui sa cautam si sa gasim un alt sistem de pedepse. In unele tari functioneaza foarte bine munca in folosul comunitatii, o situatie castig-castig dupa parerea mea. Poate s-ar construi mai usor autostrazi in Romania si poate am avea o tara mai curata.
RăspundețiȘtergere@ Maria
RăspundețiȘtergereAsa e... De cele mai multe ori, infractorii care ajung după gratii actionează sub impulsul momentului, după principiul "fie ce-o fi", pe un fond atitudinal proinfractional si fără să reflecteze asupra propriilor destine, ori asupra consecintelor gesturilor lor.
Era o intrebare nascuta in urma unei discutii polemice cu cineva...
RăspundețiȘtergereNici eu nu cred ca inasprirea pedepslor ar contribui la scaderea numarului persoanelor care comit fapte ilegale...
Munca în folosul comunitătii, utilizată cu succes în alte state, ca alternativă la pedepsele cu închisoarea, are avantaje, dezavantaje si limite. Cred că e mai utilă în ceea ce-i priveste pe nerecidivistii cu infractiuni mai usoare.
RăspundețiȘtergereBine, ar mai fi justitia restaurativă, dar încă suntem în epoca de piatră...din acest punct de vedere.
Exista o latura a statisticii care se numeste statistica morala si care atribuie criminalitatii o cauza sociala. Cercetarile au aratat ca exista o constanta a criminalitatii, vezi Quetelet, intemeietorul acestei discipline. Prin urmare, adeptii acestei abordari au constatat ca, de-a lungul timpului, fenomenul infractionalitatii s-a mentinut intre anumite limite. Prin urmare, pedepsele mai mari nu ar schimba prea mult situatia.
RăspundețiȘtergereTrebuie mentionata si ideea ca un comportament infractional se supune organizarii societatii in cauza, asa incat avand in vedere starea de degradare morala a poporului roman, e putin probabil sa existe vreo influenta asupra tendintelor infractionale.
Pe de alta parte, s-a constatat ca a aparut un fenomen de DEPENALIZARE a infractiunilor, in sensul ca infractiunile cu cea mai mare frecventa nu mai sunt atat de dur sanctionate si, prin urmare, tendinta institutiilor de judecata este de a oferi pedepse mai mici. In acelasi timp, apar noi infractiuni care sunt sanctionate strict, nu doar penal, ci si de actorii sociali.
Daca mai luam in considerare si faptul ca in grupurile de tineri de la colt de strada puscaria a capatat importanta stagiului militar de pe vremuri, e limpede ca o condamnare cu inchisoarea nu mai e un eveniment atat de grav...
Am incercat si o scurta incadrare teoretica, sper sa nu derajeze pe nimeni...Oricum, problema e mult prea ampla si generala.
@ Anamaria
RăspundețiȘtergereTeoria nu strică niciodată, dacă nu rămâne seacă. Nu e cazul, în ceea ce te priveste. :)
Durkheim, la rândul său, privea existenta crimelor în societate ca pe un fenomen normal, în sensul că o societate în care lipseste crima nu există. ”Nu poate exista o societate în care indivizii să nu se abată mai mult sau mai putin de la tipul colectiv”. Totusi, tipul "crimelor" variază de la o societate la alta si de la o perioadă istorică la alta. Se pare că efectul crimelor asupra mentalului colectiv are efecte relativ constante, adică oamenii au o tendintă constantă de a se raporta la crime, chiar dacă gravitatea acestora e diferită.
Depenalizarea e, cu adevărat, o tendintă în societătile în care furtul, de exemplu, nu are efecte grave. Pedepsele alternative si aplicarea principiilor justitiei restaurative sunt binevenite.
Tendinta de a da pedepse mai mici poate fi benefică, dar as opta pentru diminuarea anului juridic, asta însemnând responsabilizarea condamnatului, cresterea perioadei de libertate conditionată.