Un blog al celor care se preocupă de (re)integrarea socială si de prevenirea marginalizării.

joi, 17 februarie 2011

Despre mărturisitori

Astăzi am fost la o conferintă atipică... Aceeasi Aula Magna, aceeasi atmosferă plăcută... Sala s-a umplut repede si balconul etajului I s-a populat aproape miraculos... După evenimentul la care am asistat în urmă cu două zile, am început să-i cunosc pe oameni... Trăirea puternică de atunci mi i-a apropiat într-un mod neasteptat.

Domnul Radu Ciuceanu, istoric si fost detinut politic, care la ultima conferintă m-a impresionat teribil, stătea la două scaune de mine... Da, era chiar acolo...o enciclopedie si un munte de trăire crestină... Aproape că nu puteam să nu fiu foarte atent la dumnealui, să nu mă las absorbit de ceea ce făcea si de oamenii care treceau să-l salute si să-i mai spună cine, dintre vechile cunostinte, a mai murit, cine mai trăieste...

Conferinta... A fost atât de ciudată si de fascinantă prin tot ce s-a întâmplat... Prea putin protocolară, cu vorbitori, unii invitati din sală, care s-au perindat pe rând prin fata noastră electrizându-ne si, uneori, aducându-ne lacrimi în ochi...

"Mărturisitorii"... Asa s-a numit...Este, în acelasi timp, si titlul cărtii lansate cu această ocazie... Mai citisem despre viata din detentie a celor care au trecut prin puscăriile comuniste... Ioan Ianolide a zugrăvit în mod minunat si fărâme din viata de după trecerea din sistemul concentrationar în marea puscărie care devenise România, despre trăirea crestină si dincoace de gratii, după ce au iesit din mânăstirile pe care si le-au creat în locuri în care comunismul a adus iadul pe pământ, dar acum am simtit că se deschide o perspectivă si asupra sfinteniei acestor oameni si a lucrării lor de după urcarea la Cer...

Mi-am adus aminte de o vizită pe care am făcut-o cu detinutii actuali la Mănăstirea "Râpa Robilor" din Aiud. Părintele Augustin, ostenitorul si mărturisitorul, ne-a primit cu drag si ne-a vorbit despre jertfa martirilor. Cei cu care am intrat la dumnealui poate că nu erau tocmai pregătiti pentru o astfel de experientă de viată. Am intrat în biserică si în osuar cu gândurile împrăstiate si ne-am întors cu ele asezate la locurile lor.

Multi dintre cei cu care venisem comiseseră infractiuni grave, unele de neimaginat... Apoi...au urmat programe educationale si de asistentă psihosocială, au participat la turneul de teatru si la multe alte activităti, dar niciodată nu i-am văzut atât de impresionati si de pregătiti pentru o schimbare reală în viata lor.

Danion Vasile spunea în această seară, referindu-se la minunile pe care Dumnezeu le-a făcut prin intermediul lui Valeriu Gafencu, cel numit de toti sfântul închisorilor, una dintre cele mai mari minuni este ca omul să-si schimbe sufletul. Asta făcea el... Îi ajuta pe oameni să lase răul si să se apropie de Dumnezeu. Asa am simtit că s-a întâmplat cu cei care au vizitat Mănăstirea "Râpa Robilor" din Aiud, locul în care si-au găsit odihna vesnică multi martiri români si nu numai.

Avem nevoie cu totii, detinuti din ziua de azi, educatori, psihologi, asistenti sociali, colegi din pază sau oricine am fi, de valori, de credintă, de iubire si de adevărate repere morale.

Minunată a fost conferinta din astă seară! Nici nu mi-am dat seama cum au trecut aproape patru ore. Aveam mare nevoie de ea si am primit-o ca pe încă un dar nepretuit.

16 comentarii:

  1. Chiar ieri am gasit un documentar pe care de mult il cautam... Un documntar despre Richard Wurmbrand, un mare om, un mare crestin... http://www.youtube.com/watch?v=zOlH9uVMohc (doar prima parte, in total sunt 5 parti care se gasesc si ele pe YouTube)

    RăspundețiȘtergere
  2. Am găsit mărturii despre Richard Wurmbrand în mai multe cărti. Si Ioan Ianolide a scris despre dumnealui. A fost descris ca un adevărat crestin, care a avut curajul să-i înfrunte pe cei care huleau credinta crestină, într-o perioadă în care putini mai îndrăzneau să spună că sunt crestini.

    RăspundețiȘtergere
  3. "Cu ce as putea compara celula mea singuratică? Ea se poate asemăna cu o minunată pădure plină de mireasma tuturor florilor... Crucea este singurul pom pe care creste floarea bucuriei desăvârsite." R. Wurmbrand

    Incredibil! Nu? Si un astfel de gând este o minune.

    RăspundețiȘtergere
  4. O descriere cutremuratoare a ceea ce au trait detinutii politici gasim si in GHERLA a lui Paul Goma.
    Oricum, ar merita sa discutam aici despre fenomenul Pitesti. Un experiment unic in puscariile comuniste, din cate stiu...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cineva spunea că nicio durere fizică sau morală nu se poate compara cu ceea ce au trăit oamenii aceia acolo...

    RăspundețiȘtergere
  6. Si stii ce mi se pare cu adevărat înăltător? Că am constatat că multi dintre cei care au trecut pe acolo stiu să ierte. Unii spun inclusiv despre tortionari că erau niste victime. Iar noi...ne supărăm pe vânzătoarea din colt pentru că nu ne-a dat suficient de repede restul...

    RăspundețiȘtergere
  7. ca un exercitiu de a ramane in "viata", an de an ma duc pe 21 dec. la Biserica Eroilor din Revolutie si-I multumesc lui Dumnezeru ca nu sunt si eu acolo...

    RăspundețiȘtergere
  8. ...dacă am sti să le pretuim jertfa...

    RăspundețiȘtergere
  9. Ma gandeam la suferinta la care acesti oameni au fost supusi, si ma gandeam la capacitatea lor de a ierta. Eu cred omului nu are o astfel de capacitate de iertare. Este ceva dincolo de limitele nostre de intelegere...ceva DIVIN!

    RăspundețiȘtergere
  10. Da, această capacitate de a ierta este chiar o minune si e prezentă la foarte multi fosti detinuti politici.

    RăspundețiȘtergere
  11. Ar fi prea greu sa traiasca cu o asa ura fata de tortionari, o ura pe masura suferintei traite in detentie. Si atunci iarta. Probabil ca suferinta aduce cu sine si multa intelepciune.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ura era ceea ce voiau capii tortionarilor să provoace... Teama îngrozitoare, ura, neîncrederea, inversarea valorilor, dezumanizarea... Pe toate acestea le-au urmărit, unii în mod constient, altii inconstient... Din fericire, iertarea si iubirea au restaurat tot ceea ce ei au mutilat.

    RăspundețiȘtergere
  13. Părintele Augustin spunea că se căuta punctul de topire al fiecărui suflet. Multi au căzut, căci era aproape imposibil să rezisti la Pitesti, dar atât de frumos spunea cineva că noi putem învăta cel mai mult din căderi si, mai ales, din ridicări. Însusi părintele Calciu a căzut, dar atât de frumos s-a ridicat, iar Ioan Ianolide scria minunat despre el, spunând că îi sărută rănile...

    RăspundețiȘtergere
  14. @ Anamaria

    Am recitit "Gherla", de Paul Goma. Este impresionantă. Fiecare mărturie din închisorile comuniste este utilă. E bine să stim ce s-a întâmplat cu semenii nostri. Dacă întrebăm în stânga si în dreapta, vom constata că foarte putini oameni îsi cunosc istoria recentă. E drept, la scoală încă nu se învată. Tocmai de aceea, sunt binevenite toate aceste cărti, care înglobează istorie, psihologie si teologie si nu ne pot lăsa neatinsi.

    RăspundețiȘtergere
  15. Personal ,am cunoscut un astfel de om Traian Dorz ,poet crestin care a suferit 17 ani in inchisorile comuniste pentru "vina" de a nu accepta inchinarea decat in fata lui Dumnezeu. Inchisoarea pentru dansul a fost un izvor de har si inspiratie divina...

    Si dansul sa remarcat prin capacitatea de a fi iertat totul . Credinta vie,adevarata si practica ...

    RăspundețiȘtergere
  16. Dacă vedeti filmul documentar "Demascarea", în regia lui N. Mărgineanu, să-l observati pe domnul Tache Rodas. E o mână de om...cu sufletul cât Universul. La Pitesti, a fost torturat într-un mod incredibil, era de nerecunoscut... Toti erau îngroziti când îl priveau, dar nu a cedat si i-a iertat pe toti. S-a liberat printre ultimii, a fost rearestat si iar s-a liberat târziu, fiind considerat nereeducat. Până în 1989 a fost sicanat de securitate. Ei, acest om si-a păstrat voiosia si bunătatea. Stiti ce m-a impresionat cel mai mult? Povestea că era cel mai rău când era lovit peste cap, pentru că îi era teamă să nu înnnebunească si să nu vorbească aiurea, adică să nu spună, fără să vrea, ceva despre oamenii pe care-i cunostea, în fata securitătii. Vă dati seama? În momentele acelea îngrozitoare, pe care noi nici măcar nu ni le imaginăm, el se gândea la ceilalti.

    RăspundețiȘtergere