Un blog al celor care se preocupă de (re)integrarea socială si de prevenirea marginalizării.

miercuri, 16 februarie 2011

Despre înfiorătorul fenomen Pitesti...

Aula Magna a Facultătii de Drept a devenit neîncăpătoare ieri... Motivul? Lansarea cărtii "Pitesti. Cronica unei sinucideri asistate" si a filmului documentar "Demascarea". Oameni de toate vârstele... dintre care ieseau în evidentă tinerii, prin entuziasm si prin numărul mare, si cei mai în vârstă, prin acea distinctie pe care doar credinta trăită până la sânge o asterne în sufletele încercate ale omului.

Autorul cărtii, Alin Muresan, la fel de tânăr ca si majoritatea celor din sală...la doar 25 de ani...are deja cinci ani de când studiază fenomenul Pitesti. M-a surprins îmbinarea fericită a vioiciunii cu întelepciunea, a rigorii cercetătorului cu iubirea si cu credinta crestinului, a respectului cu empatia...

Am avut plăcerea să-l văd pe domnul Nicolae Mărgineanu, fiul marelui psiholog arestat, la rândul său, 17 ani în închisorile comuniste. Văzându-l, mi-am amintit zâmbetul nelipsit din toate fotografiile psihologului, unele făcute imediat după liberare...

De asemenea, domnul Sorin Lavric, amfitrionul întâlnirii, ridicând destinul filosofului la nivel crestin, ne-a dus într-un spatiu al studentiei căutătorului sensului celui bun...

Am auzit mărturii înfiorătoare până la lacrimi, unele rostite pe viu, de însisi cei care au trecut prin iadul românesc si care încă mai sunt printre noi, mărturii puternice ale acelor vremuri pe care prea putin ni le amintim si asupra cărora nu ne aplecăm, poate de teama contrastului.

M-a impresionat si reprezentantul Fundatiei "Părintele Arsenie Boca" si m-a cutremurat mărturisirea unui om din sală, despre care am auzit că este fiul părintelui Marcu, un om sfintit prin credintă, suferintă, iertare si iubire... Despre părintele Marcu am citit si...apropierea fiului său mi s-a părut venită din altă lume, ca si prezenta oamenilor trecuti pe la Pitesti. Coborâti parcă din istorie si din calendar, acei oameni si toti cei care au suferit alături de ei erau printre noi. Uneori îi vedem si îi confundăm, la prima vedere, cu niste bătrânei cumsecade... Imediat ce interactionăm cu ei, însă, simtim fiorul pe care doar cei încercati îl pot trezi în inimile si în mintile celorlalti.

Acum, scriind acest articol, mă gândesc la autorul cărtii... Ce responsabilitate trebuie să-ti asumi scriind despre acesti oameni si despre tot ce au pătimit ei! Mie îmi tremură inima si acum, când scriu despre evenimentul de ieri, dară lui, celui care a înmănuncheat durere, deznădejde, căderi, iubire crestină, înviere si toată drama omului celui coborât în iad si urcat apoi până la Cer... Da, le-a înmănuncheat într-o carte si, alături de domnul Nicolae Mărgineanu, le-a asternut si într-un film, dăruindu-ni-le cu generozitate.

Simteam că am venit dintr-o lume atât de îngustă si m-am trezit în fata eternitătii... Acei oameni... As fi vrut să-i ating si să păstrez amintirea senzatiei tactile, dar nu am avut curaj. Mi-au atins, însă, inima si nicicând nu voi uita darul de ieri.

Sunt oameni care ne pot transforma viata, uneori fără să stie...

7 comentarii:

  1. Emotionant ceea ce ai reusit sa transmiti prin intermediul articolului. Imi imaginez ce ai simtit tu, acolo, ascultandu-i pe acesti oameni.



    astept cartea :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Emotionant a fost ceea ce s-a întâmplat acolo si înfiorător ceea ce a fost la Pitesti. Iadul ajuns pe pământ si martiri împotrivindu-i-se... Atât de putine stim despre istoria noastră recentă!

    RăspundețiȘtergere
  3. ...căderi extreme si ridicări minunate...

    RăspundețiȘtergere
  4. marturisitorii ultimului veac! ma intreaba copii daca exista sfinti in zilele noastre si eu le raspund :Da, martirii din inchisori.

    RăspundețiȘtergere
  5. Atât de putine stim despre ce s-a întâmplat în urmă cu doar 60 de ani în tara noastră! Unii dintre cei care au fost acolo mai sunt printre noi si trecem nepăsători pe lângă ei...

    RăspundețiȘtergere
  6. Azi am terminat de citit cartea... Aproape că n-am putut să o las din mână. Îmbinarea dintre empatie si rigoare stiintifică e chiar uluitoare. Iar oamenii aceia...au trecut printr-un iad programat, lăsat uneori să se plieze pe structura personalitătii capilor tortionari, dar urmând cei cinci pasi de bază în încercarea de degradare a omului:
    1) câstigarea încrederii si obtinerea de informatii despre activitatea politică;
    2) torturarea;
    3) autodenuntul;
    4) autoflagelarea morală;
    5) transformarea fortată în agresor.

    Tot ce e descris în carte e înfiorător, dar mesajul e optimist. Sufletul uman are capacitatea de a se reîntrema. Când veti găsi cartea, cititi-o! Vă va impresiona teribil.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu am putut să dorm până nu am văzut si filmul... "Demascarea"... Să-l vedeti! E...rană si balsam.

    RăspundețiȘtergere