Băieţelul

"Odată un băieţel s-a dus la şcoală.
Era un băieţel chiar foarte mic.
Iar şcoala era chiar foarte mare.
Dar când băieţelul
Vazu că poate intra în clasa lui
Direct pe uşa de-afară
Fu foarte fericit.
Şi şcoala nu mai paru
Chiar atat de mare.

Intr-o dimineaţă,
Când băieţelul se afla la şcoală de ceva vreme,
Învăţătoarea a spus:

“Astăzi o să facem un desen!”.
“Bine!”, se gândi băieţelul.
Îi plăcea să deseneze.
Putea să facă tot felul de lucruri:
Lei şi tigri,
Pui şi vaci,
Trenuri şi bărci –
Aşa că scoase creioanele colorate
Şi începu să deseneze.
Dar învăţătoarea spuse:
“Aşteptaţi! Încă nu puteţi să începeţi!”
Şi aşteptă până când toţi erau pregătiţi.

“Acum”, spuse învăţătoarea,
“O să desenăm nişte flori”.
“Bun!”, gândi băieţelul,
Lui îi plăcea să facă flori,
Aşa că începu să deseneze flori frumoase
Cu creioanele roz, portocaliu şi albastru.

Dar învăţătoarea spuse,
“Aşteptaţi! Şi o să vă arăt eu cum”.
Şi desenă o floare pe tablă.
Era o floare roşie cu tulpina verde.
“Gata”, spuse învăţătoarea.
“Acum puteţi începe”.

Băieţelul se uită la floarea învăţătoarei.
Apoi se uită la floarea sa,
Îi plăcea mai mult a lui.
Dar nu spuse nimănui,
Întoarse foaia pe partea cealaltă
Şi facu o floare ca a învăţătoarei lui.
Era roşie, cu tulpina verde.

Într-o altă zi,
Când băieţelul deschise singur
Uşa de la intrare,
Învăţătoarea spuse,
“Astăzi o să facem ceva din lut”.
“Bine!”, gândi băieţelul.
Îi plăcea lutul.

Putea să facă tot felul de lucruri din lut:
Şerpi şi oameni de zăpadă,
Elefanţi şi şoricei,
Maşini şi camioane –
Aşa că incepu să frământe şi să întindă
Bucata lui de lut.

Dar învăţătoarea spuse,
“Aşteptaţi! Încă nu e timpul să începeţi!”
Şi aşteptă până când toţi ceilalţi fură gata.
“Acum”, spuse profesoara,
“O să facem o farfurie”.
“Bun!”, gândi băieţelul,
Îi plăcea să facă farfurii,
Aşa că începu să modeleze
Tot felul de farfurii.

Dar învăţătoarea spuse,
“Aşteptaţi! Şi vă voi arata eu cum”.
Şi le arătă cum să facă
O farfurie adâncă.
“Iată”, spuse profesoara,
“Acum puteţi începe”.
Băieţelul se uită la farfuria învăţătoarei
Apoi se uită la a sa.
Îi plăceau mai mult ale lui,
Dar nu spuse nimănui,
Ci amestecă din nou lutul,
Şi facu o farfurie ca a învăţătoarei lui.
Era o farfurie adâncă.

Foarte curând
Băieţelul învăţă să aştepte
Şi să privească,
Şi să facă lucruri ca ale învăţătoarei lui.
Foarte curând,
Nu mai facu nici un lucru aşa cum îi plăcea lui.
Apoi se întâmplă
Că familia lui se mută în altă casă,
Într-un alt oraş,
Iar băieţelul
Trebui să meargă la altă şcoală.

Şcoala asta era şi mai mare
Decât cealaltă,
Şi în clasa lui nu mai intra direct de afară
Şi străbătea un hol lung să ajungă la clasa lui.
Chiar în prima zi
Profesoara spuse,
“Astăzi o să facem un desen”.

“Bine!” se gândi băieţelul,
Şi aşteptă ca învăţătoarea
Să-i spună ce să facă.
Dar învăţătoarea nu-i spuse nimic.
Se plimbă încet printe elevi.

Când ajunse lângă el,
Îi spuse, “ Nu vrei să faci un desen?”
“Ba da”, spuse băieţelul.
“Ce o să desenăm?”
“Nu ştiu până când nu o să-l faceţi”, spuse învăţătoarea.
“Cum sa-l fac?” întrebă băieţelul.
“Oricum îţi va place ţie”, spuse învăţătoarea.
“Şi cu orice culoare vreau?” întrebă băieţelul.
“Cu orice culoare”, spuse profesoara,
“Dacă toată lumea ar face acelaşi desen,
Şi ar folosi aceleaşi culori,
Cum aş mai şti cine l-a făcut,
Şi care cui aparţine?”
“Nu ştiu”, spuse băieţelul.
Şi începu să deseneze flori
Roşii, portocalii şi albastre.

Îi plăcea noua lui şcoală,
Chiar dacă nu intra în clasă
Direct de afară".

Helen E. Bucklez
(„Supă de pui pentru suflet”)