Un blog al celor care se preocupă de (re)integrarea socială si de prevenirea marginalizării.

luni, 13 august 2012

Curajul de a sta în fata...vietii

Astăzi am discutat cu detinutii despre ceea ce s-a întâmplat în episodul 5 al serialului "Lie to me", minutul 38.35. Un lider al lumii interlope tocmai a fost gratiat, întrucât guvernatorul si un specialist au considerat că el s-a schimbat cu adevărat. Sotia uneia dintre victimele acestuia si-a cumpărat un pistol si a decis să se răzbune. 

Priviti cum reactionează proaspătul gratiat! Manifestă empatie, responsabilitate, curaj, prezentă de spirit... Detinutii cu care am vorbit au văzut în primul rând curajul lui de a sta în fata pistolului si de a fi gata să moară întelegând că văduva din fata sa era îndreptătită să apese pe trăgaci... Curaj... Curajul de a sta în fata pistolului... De multe ori, însă, atât cei care au ajuns după gratii, cât si cei care au iesit sau cei care n-am fost niciodată...avem nevoie să stăm cu curaj în fata...vietii, asumându-ne cu adevărat greselile. În penitenciare sunt oameni care au ajuns acolo pentru diverse infractiuni: unele usoare, altele extrem de grave. Ei plătesc pentru ceea ce au făcut. Uneori învată din asta, alteori nu...Si noi, cei care suntem liberi, destule greseli am făcut, unele provocând mai multă durere decât anumite infractiuni. Avem noi curajul de a sta astfel în fata vietii, fără să aruncăm responsabilitătile în cârca altora?


sâmbătă, 4 august 2012

Beneficiarii Fundatiei Rafael pregătesc un nou dar teatral


Fundatia Rafael, specializată în asistarea persoanelor cu dizabilităti, a sustinut o serie de spectacole de teatru inspirate din vietile si preocupările beneficiarilor săi. “Primăvara sufletelor”, ultima piesă pregătită până în prezent, a încoltit odată cu primii ghiocei de anul acesta, sub forma unei idei, a crescut lin, a înflorit în miezul primăverii, în toată splendoarea actorilor săi si a dat roade în lunile mai-iunie, când, de pe diverse scene, spectatorii au fost invitati să simtă savoarea trudei de zi cu zi a actorilor, care au stiut să-si descopere abilităti, dincolo de dizabilitati, acolo unde este Omul, în toată splendoarea lui.

Ceea ce mi s-a părut, însă, fascinant, a fost că, desi roadele artistice au fost culese pe îndestulate de toti cei care au trecut pragul sălilor în care au avut loc spectacolele, unele dintre fructe au hrănit seminte. Astfel, ultima zi a spectacolelor a fost impregnată, pe lângă emotiile firesti ale dăruirii către public, de întrebarea: “Când începem o nouă piesă?” Ca o briza învăluitoare s-a răspândit si se auzea aceasta întrebare venind de pe buzele fiecărui actor.

Era începutul lunii iunie… Freamătul pregătirii unui nou spectacol începuse… Semintele n-au mai fost răspândite de mâinile celor care se îngrijeau, căci singure au coborat din fructele coapte si s-au asezat, noi plante să aducă la suprafată.

Astfel, încet-încet, o nouă piesă de teatru a început să prindă contur. Asezati stând la mese, ideile au început să curgă, să se deseneze frumos într-un peisaj comun impresionant, să se astearnă pe hartie și, în curând, să dea viată unei noi povesti despre perseverentă, prietenie si talent.

Noi am început… Primul gong îl veti auzi la toamna. J